Sunt urâtă. Și dacă aș fi numai urâtă, ar fi cum ar mai fi, dar fiindcă de copil am știut că sunt urâtă, am o fire-nchisă, bănuitoare și nesuferită. Oamenii știu că știu că sunt urată, de-aia am și adoptat un comportament nesuferit. Pot să mă schimb! Pot oferi căldură și voluptate cum numai o femeie urâtă știe s-o facă. Pot oferi ofrandă și recunoștință bărbatului care își oprește privirea asupra mea.
Fusese o mirare generală când frumosul se-nsurase cu ea!
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
Zăpada scoate la iveală umorul voluntar sau involuntar al marilor noştrii conducători. Am cules cele mai originale declaraţii pentru presă:
- Ministrul Berceanu ne anunţă că după România zăpezilor dăm în România gropilor: “Am dat toţi banii pe deszăpezire, să nu ne întrebaţi la vară de ce nu reparăm gropile!”
- Marian Vanghelie, a declarat ieri că “Dacă cineva vede negru în sectorul 3 sau în sectorul 6 să-mi spună şi mie, că eu am văzut tot alb” „Nici n-am apucat să dorm de grija zăpezii!”
- Sorin Oprescu întrebat în direct la Realitatea TV de ce nu sunt trotuarele şi staţiile de autobuz deszăpezite, iar oamenii sunt obligaţi să coboare direct în zăpada pâna la genunchi, a răspuns ” Nu coboară pe partea care trebuie!”
Ninsoarea şi viscolul vor fi înlocuite de ploi. Meteorologii iau deja în calcul emiterea unei avertizări de cod galben de precipitaţii pentru sudul şi estul ţării, începând de miercuri după amiază. Să auziţi atunci declaratii!
O liniște rece se lasă odată cu seara. Tânjea după ea de mult timp. Avusese o perioadă de liniște și se simțise minunat! Pe atunci avea impresia că n-ar putea s-o destrame nimic. Se gândea că nici o fericire nu e mai mare decât să descoperi tu ce n-au descoperit alții înaintea ta și să-ți dai seama cât de deștept ești pentru că te poți raporta la deșteptăciunea altora.Vorbe și iar vorbe… Nimic concret! Sunt din ce în ce mai puțini descoperitori adevărați! -gândi el înainte să adoarmă.
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
Mari poeţi, de-a lungul vremii, au asemănat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeiţă, cu scânteie, cu o apă, c-o păpuşă
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic că seamănă c-o uşă.
Uşa către fericire, uşa către mângâiere
Uşa ce spre taine duce galopând… luna de miere.
Uşa către înrobire, uşa jugului etern
Uşa care-ţi deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi să intri, e-o problemă delicată
Fiindcă mai întîi de toate, uşa trebuie descuiată.
Şi treaba se face bine şi devine fericită
Nu cu cheia la-ntîmplare, ci cu cheia potrivită,
Cheia ei originală, orice uşă-n lumea asta
Dupa nuntă şi tradiţie are cheia ei şi… basta!
Dar de iei un gen de uşă, simplă, dublă sau de tei
Şi-ai să vezi ca merg la dînsa doua sau mai multe chei,
Stai, n-o sparge cu toporul, nu ţipa, nu fă scandal,
Ia-ţi mai bine portofelul şi te du la tribunal.
Ca să-ţi iei o altă uşă, liber trebuie să fii,
Şi-asta costă, dupa leafă, de la 3 la 7 mii!
Când alegi o uşă nouă, trebuie s-o faci cu artă,
Să n-aibă, Doamne fereşte, broasca defectă, spartă…
Că broasca atât e bună până n-a scăpat la chei,
Că pe urmă n-o mai fereci, nici cu două nici cu trei.
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apă
Te trezeşti că-i sare smalţul, ori se sparge, ori se crapă.
Uşa este ca găina, ca abia când e bătrână
Mai matură şi mai coaptă, face supa cea mai bună.
Da, dar care om în viaţă nu şi-a spus în gândul lui:
“Dă-o dracului de supă, vreau un picioruş de pui”?
Uşa este ca un loto, zice puştiului un tată.
Nu e nici o diferenţă – dai un ban mai tragi odată.
Însă, dragul tatii, află, nu ţine cât veşnicia,
Că exagerând cu joaca, ţi se strică jucăria.
Am văzut o uşă care a trăit în viaţa toată
Ca o sfântă cuvioasă, şi-a murit nedescuiată.
A urlat la dânsa cerul, cu o voce ca de crai:
Hei, stafie îngălbenită, poate vrei să intri-n rai?
Marş la iad, acolo-i locul pentru-o scândură uscată
Ai trăit degeaba-n lume şi-ai rămas tot încuiată…
Ce te temi mereu de uşă! O să-mi spuneţi cu temei!
Habarnam: Bun! Perfect! Aveţi dreptate, să vorbim atunci de chei.
Fiindcă principalu-n lume, nu e gândul, nici ideea
Nu e focul şi nici roata, principalul este cheia.
Şi există chei… O groază, câţi bărbaţi, atâtea chei,
Că de când e lumea lume, cheile le ţin la ei.
Unele sunt lungi şi groase, sau subţiri ca un şiret
Altele mici, delicate, ce deschid şi un fişet.
Principalul nu-i mărimea, important – la orice uşă -
E să se lovescă cheia şi să fie… jucăuşă.
Să nu se-ndoaie-n broască şi să ţină la-nvârtit.
Chei de lacăte, valize, de casete, frigidere,
De cămări, de mânăstire, pivniţe sau şifoniere,
Ar mai fi cheia franceză, cheia la casa de bani,
Cheia de la Turnul Londrei sau făcută de ţigani,
Dară, ce te faci amice, că din sute de modele
Tu te chinui toată viaţa cu o cheie de… sardele!
Merge ea cît merge bine, dar apoi prinde rugină
Şi-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumină!
Poţi să-i dai cu glaspapirul, şmirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ţi-a iesit din uz şi gata!
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi şi degeaba-ţi ieşi din fire.
Nu te mai văita la lume, nu e vina nimănui,
Leaga-o cu-n şiret sau fundă, fă-i un nod şi pune-o-n cui!
Sânt atâtea chei pe lume, cheia “sol ” şi cheia ” FA “,
Dar asta nu te-ncălzeşte dacă n-ai tu cheia ta.
Şi… zicând cum zic bătrânii… la o tinereţe nouă,
Zici… privindu-ţi… amintirea…
“AH, DE-AŞ FI AVUT EU DOUĂ! “
Un nou curaj și o nouă putere începu să circule în venele mele. Mi se părea că nu-mi mai este nici foame, nici frig și aș fi început să șuier, dacă auzul meu, ocupat cu recunoașterile, n-ar fi avut nevoie de liniște. Trecuse o noapte de groază. Obosit și flămând, încep să cobor pentru a găsi adăpost în dosul unei stânci, sau în fundul unei văgăuni mai apărate de vânt.
Duc mâna la piept și pun sticla cu tărie înapoi la locul ei din buzunar. Zâmbesc și cobor mai departe.
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
“Când i-am tăiat moţul el a ales de pe tavă, că aşa e obiceiul, o seringă. M-am gândit tot timpul că baiatul meu o să ajungă doctor sau măcar asistent…”
Primul semn e că nu poţi să te mai legi singur la şireturi. Nu vorbeam de gravide! La ele primul semn e altu’! Vorbeam de “burtica” bărbaţilor. E! Azi am recepţionat şi al doilea semn.
-Dacă nu dai burta jos, te las! – zice nevastă-mea discret şi pe un ton cald ce cred că l-a făcut pe vecinul de la parter să sune la 112…
-Care burtă? -mă fac eu că nu am priceput aluzia şi iau o faţă de îngeraş!
-Nu mai pune piciorul pe scaun, apleacă-te când te încalţi! De mâine mergem la sală!
Bănuind că nu la o sală de mese mă invită nevastă-mea, schimb macazul şi o iau la periat…
-Mergem?!? Iubito, dar tu nu ai nevoie de sală! O să mă duc singur…
-Nu, nu, nu! MERGEM! Împreună! Să fiu sigură că nu sărbătoreşti evenimentul cu bere.
Eu de vreo 5 ani atârn în jur de vreo 85 de kile în viu! Anu’ ăsta a debutat promiţător. După sărbători m-am upgradat la aproape 90 de kile. Promoţiile la napolitane (a se citi “cârnaţi cu bere”), mi-au dat lovitura decisivă! Bine că nu e sub centură.
Azi o să lipsesc puţin… mă duc să-mi cumpăr trening!
Năsturel se simțea superior Zambilei. Atât ca statut dar și ca nivel intelectual…
Într-o zi o ia pe Zambila de păr și se prezintă în fața Bulibașei.
- Luminatule, io vreau să divorțez de asta că ie proastă și nu am ce discuta cu ea.
- Da’ ce-ți veni Năsturele? Iar ai tras la măsea? – zice Bulibașa și se uită iscoditor!
- Luminatule, dacă io zâc că ie proasta păi ie proasta și gata! Ca să vezi cu ochii dumitale, acu îi pui o întrebare și să vezi că e așa dă proastă că nu știe să răspundă! -zice Năsturel cu un aer trufaș.
- I-a spune fă, ce se află sub pat și începe cu o ?
- Dacă nu este oala de noapte atunci nu știu ce ar putea fi! -zice Zambila abătută și zâmbește dezarmant!
- Păi vezi fă că ești proastă? Sub pat se afla o pereche de pantofi… Vezi Luminatule cât de proastă ie?
- Da ia spune tu Năsturele, ce se află sub pat și începe cu ha? -întreabă Zambila râzând ștrengărește.
-Nu stiu fă! Ce întrebare e asta?!?
- Haialaltă pereche de pantofi, inteligentule! Acuma cine e mai prost Prealuminate?
Se simțea un bărbat fericit! Zilele treceau în zbor… Împreună cu soția și cei doi copii iși petrecea serile lungi de iarnă în jurul căminului, povestind și ascultând trosneutul buștenilor mari de lemn.
-Nicăieri nu-i mai bine ca acasă și nimeni nu face un ceai mai bun ca soția mea! – zice bărbatul mirosind aroma din cană și privind cu mândrie la familia sa.
Dar lumea lui nu era perfectă…
Sper să-i revină memoria și să plece de unde a venit! – gândește femeia și se uită cu milă la el!
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
Într-o seară cei doi îşi dădură întâlnire la căbănuţă. El este un bărbat tânăr şi prezentabil, inteligent, dar imoral şi stăpâneşte perfect arta disimulării. Ea uimeşte prin frumuseţea şi farmecul fizic la cei aproape 18 ani. Pe măsură ce trece timpul, ecoul clopotului din sat se aude tot mai stins, în timp ce bătăile inimilor celor doi se aud tot mai tare…
Zgomotele pădurii se înteţesc vestind dimineaţa unei zile însorite de vară. El se ridică într-un cot, o sărută pe frunte şi-i şopteşte la ureche:
-Iubito, plec! Nu vreau să întârzii la propria nuntă!
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
La han, negustorul îi oferă de băut călărețului o cupă de rachiu… Tentația e mare… Pe măsură ce bea tânărul iși pierde luciditatea. Trupul și mintea îi sunt invadate de o căldură plăcută care se transformă apoi într-un foc lăuntric.
anul trecut ai luat de lângă noi pe actriţa mea favorită Farah Fawcett, pe actorul meu favorit Patrick Swayze, pe solistul meu favorit Stephen Gately şi pe favoritul favoriţilor mei-Michael Jackson! Îţi zic doar aşa… să ştii şi TU! Politicianul meu favorit este Traian Băsescu!
Citesc în Capitalcă România are un număr de 44 de absolvenţi la 1.000 de locuitori, semnificativ mai mult decât în ţări precum Slovacia, Cehia, Ungaria sau Germania. Numărul persoanelor cu studii medii a fost atât de mic în ultimii ani, încât angajatorii au fost, practic, forţaţi să îi recruteze pe cei cu studii superioare. În plus, mare parte a tinerilor care tocmai au absolvit o facultate nu au niciun fel de experienţă şi preferă să muncească pe poziţii sub specializările lor doar pentru a avea un salariu. Aproape toate joburile care nu necesită studii superioare sunt totuşi ocupaţe de persoane supra-calificate. Mai ales în ultima perioadă, piaţa muncii a închis uşile în nas celor fără experienţă, în contextul crizei. Faptul că în prezent piaţa şi-a încetinit ritmul de creştere determină o rată mică de absorbţie a tinerilor absolvenţi – deci deodată numărul lor devine foarte mare. Angajatorii s-au obişnuit să aibă candidaţi care au trecut în CV o facultate terminată şi, eventual, un master. Deşi studiile superioare nu exprimă şi garanţia unor cunoştinţe temeinice în anumite domenii, angajatorii preferă absolvenţii de facultate. Este posibil ca, în ciuda diplomei, acesta să nu deprindă toate abilităţile necesare noului job. A angaja o persoană fără studii superioare, dar cu cunostinţe solide în domeniu este întotdeauna o decizie mai bună decât a angaja un absolvent cu diplomă fabricată.
V-aţi întrebat vreodată ce înseamnă să fii cult? Sau incult? Aud tot mai des afirmaţii referitoare la cultura sau incultura românilor. Oameni culţi, membrii ai Academiei Române, etichetează indirect nivelul cultural al românilor, în rarele lor apariţii în presă. Nu am auzit însă pe niciunul până acum să explice norodului ce înseamnă să fii cult. În DEX găsim următoarea definiţie pentru cultură:
“Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. ♢ Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale multe și temeinice. “
Repet! Totalitatea valorilor! Am impresia că la noi cultura este percepută ca totalitatea ştinţelor umaniste. Antropologia, arheologia, comunicarea, critica literară, demografia, dreptul, economia, etnologia, filozofia, geografia, istoria, lingvistica, psihologia, sociologia, ştiinţele administrative, ştiinţele politice sunt hainele ce primenesc cultura română. Pentru omul de rând a fi cult este sinonim cu a citi o carte. Ştiinţele reale sunt percepute ca matematică iar asta e mai grea decât carnea de porc, zice o vorbă din popor!
Culturalizarea trebuie aplicată matematic, cred eu! Trebuie început cu începutul, zice o altă vorbă… Începutul este definiţia!
Flacăra violet nu prea mai pâlpâie. A început să fâsâie şi o să se stingă în curând. Observând asta, Traian Băsescu aprinde fitilul cu udemeriştii care vor autonomie teritoriala. În caz că aţi uitat, udemereul este partidul cu care guvernează în acest moment! De ce face asta? Pentru a apărea pe prima pagină a ziarilor şi pentru a distrage atenţia românilor de la prostiile Guvernului Boc. Băsescu face ce ştie el mai bine: manipulează atenţia publică! Schimbă macazul şi atrage atenţia asupra unor tâmpenii. Scoate, de pildă, prostiile Guvernului Boc care ramane, orice ar face, tot un executant al sau… Astfel, publicul nu este lăsat să observe cât de mult s-a transformat Boc din Prim Ministru în Director Executiv.
Oameni buni, ungurii vor să ne fure Ardealul şi să-l treacă fraudulos graniţa in Ungaria! Fară paşaport… doar cu buletinul!
Pacea este tulburată de un zgomot cumplit. Speriată, femeia se repede și ia copilul în brațe. Țâșnește pe poteca ce duce spre munte. Alege drumul cel mai anevoios, cel de lânga pârâu crezând că numai zgomotul acestuia poate acoperi plânsul copilului. Este epuizată dar continuă să urce. În sfârșit ajunge în poiană, ascunde copilul într-o gură de peșteră apoi pleacă inapoi spre sat.
Trezită de scâncetul copilului, lupoaica ranită din fundul peșterii se tarăște spre el și incepe să-l lingă matern…
Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
Care este cea mai importantă întrebare pe care ţi-ai pus-o vreodată? - mă întreabă Iguana!
“Se spune că nu există intrebari indiscrete, ci doar răspunsuri indiscrete…”, zice ea şi mă provoacă la indiscreţie…
E o întrebare grea deci nici răspunsul nu va fi simplu!
În fiecare etapă a vieţii omul matur este concentrat pe aspectul primordial din acel moment al respectivei perioade. Bineînţeles e atent la fiecare detaliu în parte şi orice decizie luată, fie ea şi minoră, pare existenţială. De-a lungul vieţii oamenii caută să-şi satisfacă, în mod esenţial, patru scopuri majore în viaţă: Iubire, Bani, Sănătate şi Realizarea sinelui. Cele patru scopuri joacă rolul de instrumente de masură şi pot fi uneori folosite ca o scală de valori. Răspunzând la cele patru întrebări, de fapt se răspunde la întrebarea “Cât de mult mă satisface viaţa actuală?”.
Întrebarea asta este un fel de autoevaluare ciclică ce mă ţine permanent cu picioarele pe pământ…
