Live!

Sambata am iesit cu niste prieteni in Parcul Herastrau.  Caldura mare! Ne-am potolit setea cu cate o bere, la una din terasele de langa lac, si am continuat plimbarea prin parc, cautand umbra copacilor.  Aproape de intrarea dinspre Arcul de Triumf vedem o masa mare de oameni. Ne apropiem si primii de care ne lovim sunt cameramanii de la Realitatea, Antena 3, Pro TV si Acasa! Bai sa fie! Oare ce se intampla aici?  Privind de aproape vedem ca majoritatea multimii este compusa din tineri de 16-17 ani. Toti cu palarii negre, camasi albe si manusi fara degete! Atunci dinspre boxele, de pe  scena improvizata in mijlocul aleii, se aude Maical – Darti Daiana! Aflam de la o fatuca, ce transmitea in direct la Antena 3, ca suntem in mijlocul festivitatii de botezare a unei alei cu numele divului pop! Tinerii, care s-au nascut probabil dupa ce Maical s-a  lasat de cantat, au inceput sa-l imite pe div in aplauzele audientei.

Am pornit agale spre alta alee lasand in urma gloata extaziata. Mai spre iesire  d0i pompieri, leoarca de transpiratie in costumul lor ignifugat, priveau nepasatori spre o doamna care vindea porumbi fierti si copti.

-Hai maica, luati porumbul, de focul lui Maical!

Cand am ajuns acasa am aflat de la TV ca diva “Sticky and Sweet” plecase spre Sofia si ca drumul pana la aeroport s-a transmis in direct!

Cîntec de inimă albastră

Mircea Dinescu

Mai ştii cum te strigam pe-atunci
“icoană cu picioare lungi”

 veneai pe rîu sau rîu erai
curgeai în mine pînă-n rai

cu limba preschimbată-n bici
vînam pe coapse iepuri mici

vînam prin pulpe fîn mieriu
erai mireasmă eram viu.

Dar of of of desiş de ochi
acum de mine trag trei popi

carnea-mi miroase de pe-acum
a scîndurică de salcîm

pe cînd mînzeşte muşti din cai
mie ţărîna-mi spune hai,

mie ulcica-mi spune blid,
iubire – măr rostogolit.

 

 

Zambiti…

…seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenta mediocra. Zambiti oricui! Atat dusmanilor cat si prietenilor! Zambetul este o haina. Zambetul poate fi de foarte multe feluri si poate indeplini foarte multe functii… Zambiti pentru a oferi o infatisare decenta, indiferent cata suferinta s-ar camufla dincolo de ea. Zambiti pentru a sfida, pentru a arata ca raul nu va atinge. Nu va fie frica de ipocrizie! A zambi inseamna sa fii civilizat.

Doamne daca-mi esti prieten

Spiridon Popescu-Doamne daca-mi esti prieten; recita magnific Florin Piersic.

Dedic poezia tuturor prietenilor cu prieteni.

Doamne daca-mi esti prieten

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

Repetabila povara

Adrian Paunescu-Repetabila povara; recita Florin Piersic!

O dedic tuturor parintilor cu parinti!

O seara minunata si o saptamana plina de liniste in suflet!

---

Repetabila povara

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor…
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga…

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

Rivalitate

Violenta in sport este un lucru teribil. Oameni desfigurati, impuscati si in unele cazuri evenimente ce se soldeaza cu moartea celor implicati. Ceea ce se intamplat la meciurile de fotbal ne face pe toti sa ne intrebam daca stadionul este un loc sigur sau mai mult, daca civilizatia umana a evoluat atat de mult de la “justitionarul cu bata” din preistorie. Oamenii mor pe stadioane, dar se pare ca asta nu conteaza. Conteaza lucrurile si motivele ce au creat aceasta “violenta alarmanta” cu care se confrunta intreaga lume. De ce? E simplu. Rivalitate. Acest cuvant e pe buzele tuturor ce inteleg aceast fenomen ce inregistreaza in fiecare an cifre de ordinul miliardelor de adepti. Rivalitate….. Fie ca e vorba de rivalitate intre orase (Bergamo – Brescia), rivalitate politica(Livorno-Roma), religioasa(Celtic-Rangers), carea a dat nastere in acelasi timp la spectacole incredibile pe stadioane, recorduri de audienta si ale spectatorilor pe stadioane, dar si confruntari exrem de violente. Rivalitatea a fost creata. Pentru profit, imagine in doua cuvinte putem concluziona perfect: pentru fotbal. In noua era fotbalistica, moderna si implicit industrializata rivalitatea are un loc bine stabilit in ecuatia cifrelor. Astfel violenta in sport vine ca o anexa motivata la ceea ce presupune fotbalul. Huliganii, ultrasii, spectatorii “turbulenti” nu pot fi opriti prin pedepse cu inchisoarea sau amenzi usturatorare…..Factorul determinant trebuie vazut nu printr-o perspectiva superficiala ci prin ochiul unuia ce simte….ce? Rivalitate. Va fi oprita vreodata violenta de pe stadioane? Raspunsul meu e: NU! Nici macar daca nu ar mai exista fotbalul. S-ar gasi alte preocupari in care populatia sa incerce sa isi arate suprematia orasului, afinitatile politice sau religioase. Fotbalul, handbalul, baschetul etc, sunt doar piese, motive. Rivalitatea si dorinta omului de a fi mereu cel mai bun sunt lucruri native, au existat si vor exista pentru totdeauna.

WordPress vs Blogger

Cu cat “ma joc” mai mult in varianta free de la WordPress cu atat ma enervez mai tare. Nu poti sa modifici nici macar o litera din codul sursa, daca nu platesti! In general platforma este stabila, erorile sunt foarte rare (vreo 2 in 3 luni). Pe net am vazut ca multi trec de pe Blogger pe WordPress, dar nici unul invers.  Merita sa trec la Blogger sau ma impac cu WordPressul? Rog utilizatorii de Blogger sa-mi trimita feedback!

Multumesc!

Avem timp!

Atunci cand ne plictisim sau ne copleseste suferinta, timpul pare să se scurgă încet! Când ocupatiile noastre sunt plăcute, orele se succed rapid. Numai somnul suprimă orice notiune de timp. Chiar si in somn, timpul trece… de fapt poate ca noi trecem prin timp… si uneori nu ne marcheaza nicio clipa, incercam parca sa nu atingem nimic, sa nu miscam nimic, sa nu schimbam nimic.

Trecem tacuti pe langa amintiri, pe langa evenimente, gesturi, trairi , succese si dezamagiri, trecem nepasatori de cei din jur,  de parca lumea ar fi doar o insiruire de cadre fara rost, pe care incercam sa le trecem cu bine. Ca si cum viata ar fi o intrecere cu timpul. Uitam prea des ca nu cu timpul trebuie sa ne intrecem, deoarece ne-a invins de mult! Sa ne intrecem cu noi, cu fuga de noi, de toate! Vrem sa traim, dar, paradoxal, ne grabim  fara sa bagam de seama ca avem motive sa ne oprim macar o vreme, macar un timp.

Sa ne oprim pentru prieteni, pentru zambete, pentru gesturi, pentru soapte, pentru imbratisari, pentru a tremura un pic in racoarea serii sau pentru a mai simti un pic mangaierea razelor pe obraz, pentru o strangere de mana, pentru vorbe, pentru a ne certa si apoi a ne impaca, pentru a invata si a uita ce nu am vrut sa invatam, pentru a privi, pentru a pune patimile noastre intr-un lucru marunt, dar pe care il iubim atata… sa ne oprim pentru ceea ce ar putea parea prea firesc! Pentru a trai cu adevarat!

Mai dati-le o sansa!-reloaded

Un prieten, citind pe blog actiunea pe care tocmai am demarat-o impotriva prostului gust, mi-a trimis o fotografie. Va las s-o savurati!

DA, vedeti bine! Gigolo italiano 800$! Se pare ca e mare fita un astfel de tricou… Dar ce stiti voi ??? Demodatilor! Ciao!

PS: Daca imi trimiteti si a treia poza de genul asta, jur ca emigrez in Guinea Bissau!

Mai dati-le o sansa!

Vazand cat de “autentici”  sunt oamenii de langa noi, am hotarat sa creez o categorie cu instantanee din viata de zi cu zi. Se va numi “Mai dati-le o sansa!”

Doamnelor si domnisoarelor, am placerea sa va introduc in miraculoasa lume a gigoloiului de Bucuresti.

Rezultatul este garantat! De cine? De el! Pretul? Scrie pe tricou: 800$.  Pentru inscrieri trimiteti mail la adresa suntundobitocpenibil@viagra.eu

The garbage equation

-Atentie se inchid usile! Urmeaza statia Timpuri noi, cu peronul pe partea dreapta! Vocea de femeie este melodioasa, sfidand parca  zapusala din metrou.  Langa usa, doua domnisoare se opresc pentu o clipa din linsul inghetatei pe bat. Cu amabilitate fac loc de trecere  pentru doi domni cu bagaje voluminoase, ce se chinuie sa se urce in vagon. Amandoi isi gasesc loc de stat jos, ignorand semnele cu ” Mama si copilul” si “Persoane cu handicap” din spatele scaunelor. Discutia si asaltul asupa inghetatelor sunt reluate. Trenul se indreapta cu viteza spre statia urmatoare. Domnii privesc spre fete si isi dau coate.

In scrasnet de frane, metroul opreste in statie. In timp ce se indreapta spre usa, unei domnisoare ii cade ambalajul de la inghetata. Fara sa observe, merge mai departe si iese din vagon.

- Papusa, ia si resturile! Vrei sa facem noi curat dupa tine???,  zice unul din cei cu bagaje.

Domnisoara nu-l aude. Zambeste cu prietena ei si isi continua  drumul sporovaind. Celalalt ii face semn sa taca din gura.

- Lasa-ma ba in pace, ca le stiu eu pe pitipoancele astea! Trebuie sa le faca cineva observatie ca sa se comporte civilizat, continua indignat domnul si se aseaza mai bine in scaun, fara sa observe semnul din spatele lui.

Promotie la Costinesti

Update “S-a terminat!”

In postul anterior v-am aratat cateva poze de la altii. Acum va arat 2 poze facute pe litoralul nostru. Locatia Cap Aurora.Pozele sunt facute cu telefonul pe inserat deci scuzati calitatea!

Sunt trei variante:

1. Cioaca incearca sa lase semne spre locul unde a ascuns-o pe Elodia;

2. Dan Dioaconescu incearca sa-l deruteze pe Lazarus;

3. Un fan OTV a dezlipit M-ul de pe indicatorul complexului Melodia. Motivul este un mister!

S-a terminat!

Gata! Am revenit. A fost frumos, dar a trecut. Doua saptamani s-au transformat in doua clipe… De acum raman doar amintirile si pozele.

Palatul Schonbrunn

Palatul Hofburg

Opera de stat

no comment