Minciunile in scopul binelui
Azi am mintit o persoana din anturajul meu. De ce am facut-o? Pentru ca adevarul l-ar fi deranjat! Oare am gresit? Nu stiu! Cert este ca minciunica ne-a ajutat pe amandoi…
Intelegem de mici ca a spune minciuni este un comportament util din punct de vedere social, ne permite sa avem relatii bune cu toata lumea si, ulterior, vedem cum societatea chiar incurajeaza comportamentele mincinoase.
Stim cu totii, ca toata lumea minte. Incepand de la banala afirmatie ”Vai, cat de bine arati azi!”, care poate sa fie o minciuna nevinovata, pana la minciuni care au un scop bine definit.
Se minte pentru a fi acceptat, pentru a avea succes. Pentru a obtine avantaje in munca, pentru a scapa de necazurile vietii cotidiene, pentru a evita controale si critici, dar si pentru a nu crea neplaceri: minciunile in scopul binelui.
Depinde foarte mult daca acea minciuna face sau nu rau cuiva, altcineva decat tine si persoana careia i-ai “servit-o”.
nu exista o a treia persoana, doar de noi doi este vorba!
eu nu sunt de acord cu minciunile, chiar daca se zice ca uneori poate salva de la rau o persoana..sau ii face bine alteia..oricum ar fi ea, minciuna e aiurea!
Principial sunt de acord cu tine, practica ne contrazice pe amandoi!
Minciuna rămâne minciună… Scopul nobil poate scuza anumite mijloace, după cum se spune, dar cred că adevărul este cea mai bună soluţie. Că există diferite grade de comparaţie ale minciunii – mai mare, mai mică, mai dulce, mai amară, este un subiect demn de tot interesul…
Persoanele care mă cunosc ştiu că prefer să mi se spună adevărul, oricât de enervant, dureror, crud ar fi, iar eu încerc pe cât posibil să fiu sinceră, indiferent de situaţie. Se ştie că minciuna are picioare scurte ori că de multe ori deviază în ceva urât atrăgând după sine alte minciuni şi situaţii ce dau bătaie de cap.
Totuşi, nu acuz ori nu judec persoanele care spun minciunele nevinovate pentru a proteja, a evita un disconfort şi dau un exemplu de minciunică nevinovată în opinia mea:
colega de serviciu, cercei noi, vizibil încântată dis de dimineaţă de ei-
-Îţi plac cerceii mei noi?
-Da(minciună nevinovată).
Se acceptă pentru că nu atrage alte neplăceri după, ci doar oferă senzaţia de încredere şi bucurie colegei.
si eu sunt genul care prefera adevarul, oricat de incomod ar fi, dar nu toate persoanele sunt la fel… unii vor sa fie mintiti frumos!
Prefer adevarul! Indiferent daca doare sau nu!
Sti cum se zice: ” spune adevarul si nu va trebui sa ti minte nimic”
Mintind, pentru a proteja, complica viata! Si va veni o vreme in care nu vei mai sti de unde sa-ti aduni gandurile!
O zi buna! Te pup!
si daca maine se afla ca ai mintit, sau te dai de gol…asta e riscul cand minti, la un moment dat te poti da singur de gol..prefer sa fiu sincera, chiar daca doare…tai in carne vie…
Orianda, Cristina, aveti dreptate! Un mincinos trebuie sa aiba memorie buna!
atata timp cat este vorba de o minciuna nevinovata, fara a-i afecta pe cei din jur, mai merge..;)
Sunt de acord cu isamiy…chiar daca eu incerc sa nu mint, uneori imi scapa si mie astfel de minciuni.
De exemplu, o cunostinta voia sa ma viziteze la scoala si mi-a zis asta ieri, pe mess. Avand in vedere ca mie nu-mi placea persoana si nici colegilor mei nu le-ar place o tipa ca ea, i-am zis ca e interzis sa intre un necunoscut in colegiul in care invat eu. In loc sa-i zic ca nu o doream acolo pentru ca ma enerveaza si pentru ca e lipsita de respect, i-am servit o minciuna. Slava Cerului, insa, ca a functionat.
E nasol cand trebuie sa minti. Pentru ca poti sa uiti de minciuna, pentru ca trebuie sa gasesti repede o solutie, pentru multe altele…nu e placut. De aia incerc sa spun de ori de cate ori am ocazia adevarul.
…cred ca ai concluzionat corect!
Totul devine extrem de complicat cu mine atunci când descopăr că sunt mințită.
Dispare încrederea, nimic nu mai este ca înainte.
Nu putem minți pe cineva numai pentru că așa îi este mai bine.
Regret, mai bine nu spui nimic…
Pupici geaninoși alături de adevărul care întotdeauna este calea spre reușită…
Nu sunt perfect, dar ma tratez!
Eu prefer sa mi se spuna intotdeauna adevarul, indiferent cat de trist sau dureros ar fi…de ce sa ma linistesc ca e totul bine, cand in realitate poate e e cu totul invers ?
intre a prefera si a face placere este ceva diferenta!
Vincit omnia veritas!!!(Adevarul invinge totul)
ERRARE HUMANUM EST SED PERSEVERARE DIABOLICUM(SENECA) 
A gresi e omenesc, dar a persevera este diabolic!
Multumesc de vizita si te mai astept!
Tu esti un caz cat de cat de inteles…ai spus o minciuna….din politete, care nu a avut urmari negative,decat pentru propria ta constiintza….eu am mintit mai multe persoane pentru a forma parerile care imi convin despre ceva anume.
Prin urmare,pe langa faptul ca a mea constiinta nu a mai avut liniste o vreme indelungata(si ca am evitat orice fel de contact cu majoritatea persoanelor pe care le-am mintit), sustin cu tarie ideea ca un mincinos trebuie sa aiba memoria buna…e un exercitiu obositor sa iti amintesti mereu ce si cui i-ai spus atunci cand minti pentru a putea merge pe aceeasi “directie”.
Multumesc pentru vizita…si ma linisteste sa stiu ca am alaturi persoane care vorbesc deschis si despre greselile lor….si care “se trateaza” cu ajutorul scrisului.
Multumesc si eu , Alex@!
Toata lumea minte, dar nu toata lumea minte bine. Dar cu siguranta toata lumea care minte, o si arata. Exista o diferenta intre minciuna alba ( “Totul e ok..” ) si cea serioasa ( “Nu te-am inselat!” ), dar la modul in care se demasca singura, toate sunt la fel – aceleasi semne, intensitatea lor in schimb difera.
Alex@ a spus ca un mincinos trebuie sa aiba memorie buna. De acord, dar asta nu il ajuta cu absolut nimic mai mult decat pe unul care nu minte. Memoria, din contra, poate sa il dezavantajeze, dar asta mai pe larg poti citii pe blogul meu – acesta fiind defapt subiectul lui.
Un post bun.
Numai bine.
Multumesc de apreciere!
Zi placuta!