Focul vanat

Focul vanat-Serghei Esenin

Focul vânat e gonit de vânt,
Zarile-au uitat sa ma mai doara…
De iubire-ntâia oara cânt,
La scandal renunt întâia oara.
Am fost crâng paraginit pe loc,
La femei si vodca dam navala.
Nu-mi mai place azi sa beau, sa joc,
Sa-mi pierd viata fara socoteala.

E de-ajuns sa te privesc tacut,
Sa-ti vad ochii plini de tot înaltul,
Ca uitand întregul tau trecut,
Tu sa nu mai poti pleca la altul
Tu – mers gingas, tu, surâsul meu,
Dac-ai sti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Si cât poate de supus sa-ti fie.
Cârciumile le-as uita pe veci,
N-as mai sti nici versul ce înseamna,
De-as atinge aceste brate reci
Si-al tau par ca floarea cea de toamna.

Vesnic te-as urma pe-acest pamânt,
Departarea mi-ar parea usoara…
De iubire-ntâia oara cânt,
La scandal renunt întâia oara.
Nu regret, nu ma jelesc, nu strig.
Toate trec ca floarea spulberata.
Vestejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânar niciodata.
N-ai sa mai zvâcnesti ca pân-acum
Inima racita prea devreme.
S-o pornesc descult din nou la drum,
Stamba luncii n-o sa ma mai cheme.

Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacara pornirii.
O! Pierdutul prospetimii har
Cu vioiul clocot al simtirii!
În dorinti încep zgârcit sa fiu,
Te-am trait sau te-am visat doar, viata?
Parca pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineata.
Toti suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fragii frunzele desarte…
Binecuvântat sa fie deci
Ca traiesc si sa ma duc spre moarte.