Mărţisor
Doamnelor şi domnişoarelor, vă doresc o primăvară frumoasă!
Doamnelor şi domnişoarelor, vă doresc o primăvară frumoasă!
Marcel avea idei puţine dar bine înrădăcinate! Se gândea de mult timp să-şi deschidă o cârciumă, într-o bună zi, undeva la capăt de lume. Trase o palmă peste fundul Ioanei şi o întrebă:
- Ce zici, ne facem şi noi o casă împreună, ca tinereii? O şi văd. Undeva la ţară, pe una din uliţele ce dau spre primărie, aproape de staţia de autobuz unde opresc navetiştii. Casă mare cu două nivele! La parter o să avem cârciuma iar la etaj va fi cuibuşorul nostru de nebunii… Se opri şi văzând că femeia se uită chiorâş la el, zice supărat:
- Ce-i cu tine? Ce te uiţi aşa? Ioana, paracă ai băut gaz…
- La ţara? Rahat! Nu ştiu mare lucru despre viaţa la tară! Eu nu sunt făcută să merg la veceu în fundu’ curţii!
- Draga mea, dar e mai sănătos aşa! O să trăieşti cel puţin optzeci de ani în liniştea aia… Aerul curat face bine chiar şi la fumători!
- Şaizeci şi ceva de ani înseamnă o groază de timp, zice femeia şi îşi ţuguie buzele pentru a scoate un rotocol de fum aproape perfect.
…
- Mamă, tâmpitul de Marcel se visează mare cârciumar… Cică va face o grămadă de bani!
- Lasă-l mamă să facă! O să te învăţ eu contabilitate primară! Prima dată iţi cumperi 3 rochii…
- Iubito, priveşte ce frumos dansează fulgii de nea! Aici, pe banca noastră din parc, privindu-te în ochii, mă simt în al nouă-lea cer! Vai cât de tare mi-au îngheţat mâinile! Pot să le încălzesc la tine între picioare? -zice tânărul privind-o galeş în ochi…
- Auzi bă, da’ urechile nu ţi-au îngheţat?
Aseară, la Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian, am văzut spectacolul Desculţ în parc!
Ştefan Bănică semnează pentru prima dată regia unei piese de teatru – comedia “Desculţ în parc”, scrisă de Neil Simon (nu e rudă cu mine!!!), – în care Juniorul deţine şi rolul principal. Din distribuţia spectacolului mai fac parte Oana Ioachim, Mitica Popescu, Ileana Cernat şi Bogdan Tudor.
“Piesa este o comedie excepţională în care spectatorii vor avea ce vedea. Alături de colegii mei, promitem un spectacol la care veţi râde cu lacrimi.”
Aşa a fost! Omul s-a ţinut de cuvânt! Vă recomand s-o vedeţi!
Chiar dacă de ani buni face acelaşi lucru, Costel este foarte mândru de slujba sa. Spălatul geamurilor şi frecatul podelelor nu consumă prea multă energie, mai ales într-un showroom Dacia nou-nouţ din Stuttgart.
- Germania ierea mai primitoare cu românii acu’ 10 ani… În ziua dă azi toţi ie puşi pe furat! -zice Costel în gând. Să mor io, nu le mai ajunge România şi vine aici să ne facă de râsu’ lumii!!! Golanii naibi! La muncă sau la puşcărie, să le fie clar!
Cum vremurile când aruncatul cu mărci în lăutari sunt de mult apuse, Costel strânge fiecare eurocent pentru a-şi achiziţiona o maşină nemţească.
- Da’ de ce vrei tu maşină nemţească? -îl întreabă într-o zi Hans colegul său de mop… Nu vezi că noi, nemţii, cumpărăm acum Dacii?
- Păi nu pot să mă întorc în ţară tot cu Dacie… un merţan e taman bun! Autohaus-ul de peste stradă are unu’ roşu la mâna doua… mamă-mamă!
- Eşti un prost! -concluzionează Hans! N-ai văzut ce belea e Dacia Duster? Şi ce preţ?
- Mda! – zice Costel aparent plictisit de entuziasmul colegului său…
- Bună, nu? Garda înaltă, cauciucuri groase, 4×4… – enumeră Hans frecându-şi mâinile. Stai, stai, stai, că încep să pricep de ce produceţi voi maşini de teren… Ce ţi-e şi cu românii ăştia… ar face orice numai să nu-şi repare drumurile!
Observ, cu părere de rău, că otevizarea şi manelismul se întind tot mai mult peste blogosfera românească. Blogări cu ştate vechi în domeniu încep să promoveaze tot mai des cancanul şi sordidul, uitând că tocmai de astfel de informaţi încercăm să ne ascundem. Pentru a le reaminti ce vrem de fapt să citim pe bloguri, le recomand:
Ada Rus, Calin Hera, Cristian Lisandru, Ioan Usca, Paul Gabor si Teo Negura.
- Nu prea eşti vorbăreţ!
- Nu prea. Am fost altfel, dar m-am schimbat.
- De cum te-am văzut mi s-a părut că esti un om necăjit.
- De ce?
- Omul mulţumit are altă călcătură, stă altfel la masă, mănâncă altfel, bea altfel, închină paharul altfel.
- Da’ de unde ştii tu?
- De unde stiu! Păi nu te uiţi la nevastă-mea şi la soacră-mea!
- Ai dreptate! Da’ şi dumneata îmi pari că eşti necăjit!
Nu raspunse. Se uită la mâini apoi întoarse capul în partea opusă.
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
Grecia e cu un picior în groapă. Deficitul public şi datoriile sale împing economia elenă spre faliment. Ţările din zona Euro au datoria, cel puţin morală, să ajute un stat membru aflat în mare dificultate. Prăbuşirea Greciei ar avea repercursiuni extrem de serioase pentru întreaga Europă, îndeosebi pentru România. Partenerii din zona euro au dat năvală să ofere sprijin… politic! Când a venit vorba de bani, pragmatismul a învins. Mesajul a fost clar: Vă ajutăm, dacă va fi nevoie, dar, mai întâi, ajutaţi-vă singuri! Altfel spus, tăiaţi voi serios cheltuielile publice, inclusiv cele cu salariile şi pensiile, şi creşteţi puternic veniturile prin impozite şi taxe, iar dacă ne convingeţi că aţi făcut tot ce depinde de voi, dar nu aţi reuşit să vă redresaţi, vom veni în ajutorul vostru.
Oficialii germani au dat de înţeles că nu se grăbesc să bage mâna în buzunar. Cum vom explica şomerilor germani că indemnizaţiile lor nu vor creşte nici măcar cu o centimă, dacă grecii se pot pensiona la 63 de ani?
Lecţia dată Greciei arată clar că nu poţi să te scalzi liniştit într-o mare de erori la gândul că va veni cineva şi te va salva în caz de înec. Acest lucru ar trebuii să pună pe gânduri nu doar oficialii de la Bucureşti ci şi întreaga populaţie a ţării.
sursa: gândul.info
În toiul nopţii, Geoană, cu vânătăi pe faţă şi cu două valize în mâini, sună la uşa casei lui Vântu. Bing-bang! Bing-bang!
- Ce-i cu tine Mirciulică, la ora asta şi în halul ăsta? Parcă vii de la război… Te-a trimis Vangelie la mine, la SPA? Sau te-ai certat cu Mihaela-dragostea ta?
- Nu cu Mihaela… M-am certat cu Băsescu!
- Şi a îndrăznit ăla să dea în tine? Eu, în locul tău, îl făceam bucăţi, îi rupeam fâşu’…
- Dar ce credeai că am în valize? –zice Geoană rânjind!
Deoarece s-a dus vestea că sunt mărinimos, vreau să împart cu voi două declaraţii “senzaţionale şi pe persoană fizică, care este“:
Am primit o leapșă de la MIKA venită pe filiera Vania!
1. Cât din viaţa personală expui scriind un blog?
Foarte puțin! Cred că sub 5 %.
2. Cu ce îţi dăunează blogul?
Îmi lăcrimează ochii!
3. Cu ce te ajută blogul?
Cu ce te ajută șahul? Sau dansul, cititul, gătitul sau pescuitul? Mă destinde!
4. Ce reacții permiți?
Depinde de starea de moment! In general nu am răbdare cu tâmpiții…
Rostogolesc leapșa mai departe la Melami.
Dacă pe lumea asta aproapele te ceartă cu băţul, ce o să facă Dumnezeu pe lumea cealaltă? Dacă cineva îţi scoate un ochi, îi scoţi şi tu un ochi? Ce vrei? Dumnezeu să i-l scoată şi pe celălalt? Vrei să rămână orb? Ar fi nedrept şi rău! Ar fi cum sunt oamenii… Eu cred că nu vrei asta! Eu cred în dreptatea însăşi, în bunătatea însăşi, în izvorul milostiv al tuturor harurilor dumnezeieşti de pe pământ!
- Şedinţa se suspenda! Gardian, scoate deţinutul de aici!
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
Ieri, prietena mea virtuală, Lillee anunța că a câștigat un domeniu .ro! Wow, am zis! Trebuie nepărat să am și eu domeniu propriu! M-am înscris și după câteva ore am câștigat! Foarte tare! Cât de simplu a fost! Entuziasmul atingea cote maxime. simioncristian.ro! Părea super profi…
După alte câteva ore de muncă mă desumflasem total. Nu puteam personaliza mai nimic… Mă simțeam ca la carceră… PLM, am zis!
Trăiască același http://simioncristian.wordpress.com!
Tot aici mă găsiți!
Ce se câștigă ușor… nu are valoare! Seară bună!
În cadrul concursului “Blog de blog – Cele mai bune bloguri din 2010“, organizat de doamna Lucia Verona, am fost nominalizat la următoarele 3 categorii:
Cei care apreciază acest blog și doresc să voteze sunt rugați să intre pe link-urile de mai sus și să lase un comentariu cu numele meu. Voturile anonime nu se contorizează!
Va multumesc!
„Niciodată, ministrul Finanţelor nu va scoate România din criză. Poporul român, cetăţeanul român este cel care, sub conducerea şi suportul nostru, va face ca România să iasă din criză“, a declarat ieri ministrul de Finanţe, Sebastian Vladescu, asigurându-i pe români de „suportul maxim“ al guvernanţilor.
Conducere şi suport! Asta ne oferă domnul ministru! Poate chiar de asta avem nevoie… dar pentru mine termenii sunt cam „tari”! După 20 de ani de conducere în sens giratoriu şi de suport aflat în echilibru instabil, aceste cuvinte îmi netzesc circumvoluţiunile şi mă fac sa înjur printre dinţi! Cum aşteptările privitoare la competenţa domniei sale de a gestiona situatia nu sunt prea mari, dezamăgirile vor fi pe măsură…
Tot domnul ministru ne spune că trecem de la o fază de optimism exagerat şi nefundamentat, la o fază de pesimism exagerat! Ba din contră, aş zice eu! Simt o relaxare la toate nivelele, bazată doar pe nişte cifre făcute din condei nu şi pe un echilibru macroeconomic. Chiar dacă practic, pentru cei care au în prezent venituri medii sau mici, viitorul arată mai rău decât prezentul, natura umană îi face să vada viitorul roz, nu portocaliu cum este de fapt.
Suntem o ţară plină de resurse dar complet lipsită de strategie. Avem nevoie disperată de o strategie despre cum reconstruim România ca un stat funcţional, capabil să ofere siguranţă şi protecţie cetăţenilor săi! Jongleriile de moment trebuie înlocuite de strategie pe termen mediu şi lung. Recesiunea din care sperăm să ieşim anul acesta nu se va încheia de la sine şi cu siguranţă nu o vom stopa doar prin voinţa cetăţenească.
Tinerii de astăzi sunt pe cont propriu. Statul nu are cum să le asigure o vârstă a treia decentă, liniştită şi fără griji. Sunt condamnaţi să cheltuiască la bătrâneţe ceea ce economisesc acum. Singura lor soluţie este să strangă cureaua. Această generație, din care şi eu fac parte, a intrat în muncă practic odată cu schimbarea de regim sau imediat după aceea. Am fost, suntem şi vom rămâne cobaii democraţiei şi capitalismului prost înteles şi la fel de prost aplicat. Pentru cei care nu au plecat din țară şi au luat în piept toate neajunsurile tranziției, cu salariile mici, cu inflația și șomajul, nu mai sunt prea multe de facut. Oricâte artificii financiare s-ar face şi oricâte recalculări ale pensiilor nesimţite, fie ele speciale sau nu, piatra de moară ce atârnă de gâtul sistemului de pensii rămâne tot lipsa de competitivitate a economiei, plătită prin salarii de mizerie şi prin contribuţii la pensie, de asemenea. Deficitul de două miliarde de euro, înregistrat anual de fondul de pensii, nu poate fi nici pe departe acoperit prin aceaste măsuri. Viitorul nu sună deloc bine pentru că sistemele de pensii lucrează cu perioade mari de timp. Sistemului îi trebuie timp iar noi, deşi tineri, nu îl mai avem!
Eu nu mă-ntreb de unde vine, vine
De unde doru’ îşi ia izvorul, doru’
Mă luminez şi-mi pare bine, bine
Când vine dorul, când vine dorul
Mai drag îmi e iubita dragă
Mai drag şi codrul şi izvorul
De oameni dor mai mult mă leagă, leagă
Când vine dorul, când vine dorul
Melancolie, dulce melodie
Melancolie, misterios amor
Melancolie, melancolie
Din armonia inimii cu dor
Eu nu mă-ntreb de unde vine
De unde doru’ îşi ia izvorul
Mă luminez şi-mi pare bine, bine
Când vine dorul, când vine dorul
Versuri: Grigore Vieru
Muzică: Petre Teodorovici
Interpretează: Sofia Rotaru și Aurica Rotaru
Fie pâinea cât de rea tot mai bun este şniţelul vienez! Dacă tot e România land o choice, compatrioţii noştrii au cheltuit anul trecut aproape 10 milioane de euro pentru nopţile de cazare în Viena. Statistica Asociaţiei Vieneze de Turism îi clasează pe români pe locul 10 în lume, cu 272.000 de nopţi de cazare în Viena, imediat după pieţe importante ca Germania, Austria, Italia, SUA, Marea Britanie, Spania, Franţa, Elveţia şi Rusia. Turiştii români au adus venituri mai mari Vienei decât celelalte ţări din S-E Europei, sau pieţe importante ca Olanda şi tările din nordul Europei. Bănuiesc că doamnea Udrea este tare mândră de performanţa turismului austriac şi efectul său asupra turiştilor români, care au lăsat din ianuarie pana în noiembrie 2009 numai pentru nopţile de cazare peste 8,5 milioane de euro, la care se mai adaugă costurile pentru cele 38.000 de nopţi de cazare din luna decembrie. Si cum turistul român nu se duce la plimbare ca să consume doar apă plată cu lămâie şi salată de sfeclă roşie, sumele lăsate în capitala Austriei sunt simţitor mai mari.
În acest context, la Bucureşti s-a deschis noul birou în România al Oficiului Naţional de Turism al Austriei.
sursa www.zf.ro
Si-au spus părerea: