Dansul pinguinilor portocalii

Din ’89 şi până azi statistica a dovedit că cei mai sârguincioşi votanţi sunt pensionarii. Un pensionar atât timp cât a fost convins asupra unei idei cu siguranţă că va merge la vot. Chiar mai mult, se va bate pentru dreptul său de a vota.

În mare parte, acesta este motivul principal pentru care  politicienii alearagă înnebuniţi după voturile lor. Voturi sigure. O masă de manevră de circa 6 milioane de oameni.

Primul care a realizat forţa pensionarilor şi cât de importante sunt voturile acestora a fost Ion Iliescu. Această reţetă a fost adaptată şi prelucrată în zeci de feluri de aproape toţi candidaţii la presedinţie, pavând cu voturi sigure drumul spre câştigarea alegerilor, aproape de fiecare dată.

Mărirea punctului de pensie şi scăderea vârstei de pensionare au fost capetele de afiş din lunga listă cu promisiuni adresate pensionarilor. Pentru a atrage simpatia politică a acestor oameni s-au operat modificări la Legii Pensiilor cu o viteză abracadabrantă.

Motivele pentru care “mai marii noştrii aleşi” ezită în a lua decizii ce defavorizează pensionarii sunt mai mult decât evidente. Diminuarea pensiilor şi creşterea pragului de pensionare reprezintă sinuciderea politică pentru oricare politician, indiferent de notorietatea sa. Cine ar avea curajul să-şi asume o problemă politică atât de fierbinte şi de delicată?

Singurul căruia i se rupe de vuietul norodului este Zeus. Constituţia nu-i mai permite să candideze încă o dată. Sa nu-i dăm idei!

Refuz şi îmi bag picioarele!

Mă gândesc serios să îmi bag picioarele în spiritul civic şi în cel de turmă. Mă gândesc serios să îmi bag picioarele în statul român şi în guvernul ce-l patronează. Mă gândesc serios să îmi bag banii în buzunarul meu, nu în buzunarele altora. Mă gândesc serios să nu mai plătesc taxe şi impozite, să nu mai lucrez cu carte de  muncă în acest stat patronat de oameni incapabili, corupţi, fară educaţie, care nu au în vedere decât propriul interes. Nu vreau să mai finanţez politicieni imbecili şi fufe zorzonate ce croşetează la teveu şi care apoi sfidează o ţară întreagă. Nu vreau să mai cotizez la bugetele de milioane de euro ale acestor idioţi. Nu vreau să mai plătesc din banii mei pentru Ministerul Sănătăţii atât timp cât dau fuga la privat atunci când am probleme, deoarce sunt tratat mizerabil în spitalele din Romania (culmea, de aceiaşi medici!). Refuz să mai contribui la un Fond de Pensii din care sunt plătiţi falşi pensionaţi medical, atât timp cât părinţii mei muncesc pe brânci suferind de boli reale.

Refuz să mai fiu român în această Românie!

foto: Cancan

Mica publicitate

Stare tehnică:

Are probleme cu alimentarea, o mică defecţiune la mecanismul de direcţie, că nu ţine linia dreaptă, şi merge cam înfrânată. Cutia de viteze e blocată în marşarier. Este înmatriculată în Europa, cu numere provizorii, se mai poate circula cu ea maxim o lună.

Istoric:

Este fabricată acum 2000 de ani, sub licenţă romană. A fost avariată în repetate rânduri. Prima dată a fost condusă de nişte ciobani, dar au mai călărit-o şi alţii. A fost reparată numai cu piese second hand, aduse de pe la turci. O perioadă a fost condusă bine de nişte nemţi, Carol I şi Ferdinand, dar apoi a încăput iarăşi pe mâna unor idioţi care au băgat-o prin toate gropile.

Exteriorul a fost vopsit în 1989, dar interiorul este încă plin de rugină. A mai avut câteva reparaţii capitale, în 1600, 1859 şi 1918, dar a mai şi pierdut o parte din piese.

Combinaţii:

Predau leasingul, mai sunt de plată la ea câteva zeci de rate FMI. Accept şi variante de schimb cu o ţară similară din Africa, oricât de mică ar fi dar să funcţioneze.

De ce o vând:

Sincer să fiu, o vând că m-a lăsat în drum şi nu mă pricep la ea. Plus că îmi consumă cam mult, şi ca s-o repar mă costă cât nu face. Oricum, eu n-am permis de conducere pentru categoria asta de ţară, aşa că să o conducă cine s-o pricepe. Dacă nu o vrea nimeni, o dezmembrez şi o vând pe bucăţi. E păcat de ea, vă spun. Sper să o ia cineva care ştie să o aprecieze.

sursa:mail

Zi de blondă!

“Aoleo, e 9. La 9 jumate trebuie să fiu în centru, la muncă. Unde naiba am parcat maşina aia?” Două ture de bloc, fără succes. “Alo, iubitu’, tu mai ţii minte unde am parcat eu maşina aseara? Ştiu că nu erai cu mine, dar mă gîndeam şi eu…. Da, ştiu că dormeai, lasă, că o caut ca proasta pînă îmi tocesc pantofii. Hai pa!”

“Ahhhh….imbecilu’ ăsta cu maşina asta bleu mereu parchează aşa aproape. Cum naiba ies eu din parcare acum? Alo, iubi? Poţi coborî un pic să îmi scoţi şi mie maşina din parcare, că prostu’ ăla de la 3 iar a parcat prea aproape. Da, mă, iubi, dar io cum iesss??? Te rooggg, nu mă face să plîng acumaaaa. Bine, nesimţitule, dormi, dar dacă îţi lovesc maşina să nu te aud că zici ceva. Hai, scuteşte-ma, pa!”

“Mamă, ce aglomerat e azi. Ce vrei bă, prostule? 50 e viteza legală, du-te-n ceapa mă-tii de nătărău!” “Alo, ce faci fată? Vezi că eu întîrzii un pic, să îi zici tu lu’ Popescu să îmi trimită dosarele alea la FanCurier. Hai că mă grăbesc fată, dar e aglomerat rău. Hai că sînt plină de draci, m-am certat şi cu al meu de dimineaţă. Nesimţitul nu a vrut să se scoale din pat să îmi scoată şi mie maşina din parcare. Am plecat tîrziu, nici nu m-am machiat ca lumea”.

Tiiiiiiiiiiiiitttttttt!!! Voce din trafic: “Bă, proasto, vezi că ai cedează trecerea!” “Ce vrei dobitocule, nu vezi că trebuia să îmi dai prioritate, că vin din dreapta!?!”. “Doamne, ce cretini! M-am săturat de oraşul ăsta plin de prosti!”

“Bună dimineaţa, domnişoară! Agent principal Ionescu. Actele dumneavoastră, vă rog! Nu aţi văzut semnul de STOP?” “Aaaa, era stop? Vă rog să mă iertaţi, sînt şi eu începătoare la volan, ştiţi cum e. Mă claxonează toţi, vorbesc urît cu mine. Mă grăbeam la serviciu, că şi aşa am întîrziat şi acum…cu criza asta…nu se ştie dacă mă mai apucă săptămîna viitoare la locul ăsta de muncă. Şi am rate…tot felul de cheltuieli.” “Vă înţeleg domnişoară, dar asta nu vă scuză de rigorile legii…” “Da, aşa e! Aveţi dreptate! Voiam doar să fiţi mai drăguţ cu mine, că probabil aveţi şi dumneavoastră o soţie, o soră… Vă roooggg mult! Promit să fiu atentă de acum încolo! Pot să plec??? Mulţumeeeesssccc!!!!”

“Alo, fată, hai că era să îmi ia un gabor permisu’. Da’ i-am băgat textul ăla cu sora şi soţia şi l-am pîrlit pe fraier. Hai că nu mai am mult şi ajung”.

După 5 minute. “Iubitu, hai că am comis-o. Am trecut un pic pe roşu şi am intrat în autobuz. Nu am păţit nimic, dar maşina e cam praf”. “De ce ţipi ca dobitocu? Totu’ e din vina ta, că nu ţi-ai dat curu’ jos din pat să mă ajuţi şi am plecat cu draci de acasă. Gata, plec la mama. Pa!”

sursa: mail

Parteneri de trafic: Cristian Dima; Cristian Lisandru; Caius; Dan Pătraşcu; Cosmin Ştefănescu; Vania; Nataşa

Bancul de joi

Pe patul de moarte, Popescu e înconjurat de toată familia şi, cu glas sleit, spune:

- Ehei, pe la 30 de ani, ce mă mai distram!… Curve şi beţii din cele mai mari… Şi-mi ziceau prietenii: Bă Popescule, potoleşte-te, fă-ţi şi tu o familie, să aibă şi ţie cine-ţi da un pahar de apă pe patul de moarte. Şi mi-au tot zis aşa, până am început să-i ascult. Mi-am luat nevastă. Nevasta trebuia ţinută cu bani, a trebuit să muncesc mai mult. Au apărut copiii, a trebuit să muncesc şi mai mult, să-i duc la şcoală, să le dau tot ce le trebuie. N-am mai ştiut ce-i aia o beţie, n-am mai ştiut ce-i aia o curvă. Pe urmă au venit nepoţii. Am tras şi pentru ei cât am putut, că deh, să aibă cine-mi da un pahar de apă pe patul de moarte. Şi uite că acuşica mor şi… şi… şi…

- Şi, şi?, întreabă rudele strânse buluc la capul muribundului…

- … şi-n p*** mea, zice Popescu amărât, NU MI-E SETE!!!

…

Bun de citit:

M’s blog; Vania; Cristian Dima; Cristian Lisandru

Tot ei, tot noi!

Trecând peste dramatismul reducerilor salariale şi ale pensiilor, majoritatea celor afectaţi de măsurile de austeritate sunt cei care au venituri mici, este limpede că guvernul Boc s-a angajat la cea mai mare reducere a cheltuielilor bugetare din ultimii ani. Stă sub un mare semn de întrebare capacitatea guvernului de a duce la bun sfârşit reformarea. Asta din cauză că mulţi dintre cei care fac parte din echipa sa au fost membri în guvernele ultimilor 5 ani, guverne ce au pierdut controlul cheltuielilor publice.

Vasile Blaga, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Laszlo Borbely, Marko Bela şi Cătălin Predoiu şi-au arătat valoarea şi în 2004 – 2008. Vor fi ei capabili să salveze acum economia? Eu cred ca nu…

Cu cine să-i înlocuim? Avem cu cine? Din păcate la orizont nu se vede nicio echipă care să fie o alternativă viabilă. Niciun partid din opoziţie, nici PSD şi nici PNL, nu îşi doresc să vină în locul lor să guverneze în aceste momente dificile. S-a văzut asta la votarea moţiunii…

Absenţa unei decizii este o decizie. Dacă nu se ia o decizie, s-a luat o decizie şi acea decizie este de obicei cea mai proastă. Aleşii nostrii au luat o decizie proastă, după părerea mea, să vedem cât de bine va fii aplicată!

PS. Off topic: Dimineaţă l-am auzit la RFI pe Cioroianu. Stimabilul îşi consolidează pe zi ce trece vocabularul politic cu expresii din limba de lemn: “-Domnul Laszlo Tokes va aduce un plus de normalitate relaţiei dintre România şi Ungaria…” Plus de normalitate? Bă, ne laşi?!?

Minciuni şi regrete eterne

Vasile Blaga a recunoscut că se ştia de situaţia critică prin care va trece România încă de la începutul lui 2009, dar că nu s-au luat măsuri pentru că nu erau considerate necesare. După Radu Berceanu, şeful de la Transporturi, şi Sebastian Vlădescu, şeful de la Finanţe, a venit rândul lui Vasile Blaga, ministrul Administraţiei şi Internelor, să recunoască, explicit, că se ştia de anul trecut că situaţia este gravă.

“Ştiam din ianuarie 2009 de situaţia dificilă în care este România, dar nu am luat de atunci măsuri de austeritate”. Vasile Blaga a declarat că nu s-au luat măsuri încă de atunci pentru că “nu s-a considerat necesar” şi că, personal, regretă acest lucru şi că, probabil, şi premierul Emil Boc regretă lipsa măsurilor la începutul anului trecut.

La finele lunii trecute, ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, a recunoscut, tot în cadrul unei emisiuni TV, că anul trecut s-a minţit pentru a ascunde anumite informaţii privind situaţia dezastruoasă a economiei.

“Practic, minciuna la care vă referiţi a fost o minciună prin omisiune. Adică n-a existat un partid atât de «sinucigaş» – cum nici în alte ţări nu cred că sunt asemenea partide «sinucigaşe» – care în campania electorală sau oricând, dacă pot să n-o facă, doar aşa, pentru dorinţa de a arăta că sunt «sinucigaşe», să iasă şi să spună că este extraordinar de rău şi că ne ducem spre prăpastie”, a afirmat ministrul.  Berceanu a declarat, de asemenea, că, dacă ar fi fost campanie electorală şi anul acesta, cel mai probabil mediul politic ar fi încercat să ţină “la capac” situaţia adevărată în care se află România încă şase, opt luni sau chiar un an.

La scurt timp după declaraţia lui Berceanu, Sebastian Vlădescu, ministrul Finanţelor Publice, cu ocazia dezbaterii moţiunii simple iniţiate de PNL,  a explicat că ar fi fost uşor ca Guvernul să mintă în continuare încă şase luni, minciuna putând fi acoperită cu împrumuturi şi mai mari sau cu rugăminţi la FMI. “Era foarte uşor să minţim în continuare. Din poziţia de ministru al Finanţelor, vă spun că am fi putut să minţim vreo şase luni, am fi putut să ne mai împrumutăm vreo şase luni, am fi putut să aranjăm un acord cu FMI care să ne mai dea şase luni şi am fi aşteptat să vedem ce se întâmplă”.

10 lucruri ce nu trebuie făcute dacă eşti prins în pat cu amanta!

Draga prietene,

Deoarece se anunţă un weekend canicular, în care hidratarea cu bere va juca un rol esenţial iar imaginaţia iţi va deveni galopantă, recomand un filmuleţ educativ ce nu trebuie ratat:

Bancul de joi

O familie se duce pentru prima dată la restaurant. După ce toată lumea termină de mâncat, soţul plăteşte iar soţia îi spune chelnerului:

−Resturile să mi le puneţi la pachet pentru căţel.

−Bineînţeles doamnă. La care copiii în gura mare :

−Uraaaaaa!!! Ne cumpără mami căţeeeel!!!

…

Bun de citit: Cristian Lisandru-Regasire; Trafic cu hituri-22; Orry-Bronz cu buline; Cristian Dima-Nabadiosul si placintele; Ioan Usca-Fondul de solidaritate; Carmen Negoita-La-iarba verde; ORFIV-Edwin Arlington Robinson; Cosmin Stefanescu-Licaresc in noapte-Sange balcanic (92)poem

Ţara lui Raian Împăiat zis şi Papulă Vodă

A fost odată ca niciodată, că daca n-ar fi ecaconomia încă ar dudui, pe la sfârşitul anilor câteva mii şi 8, când Hamerica-Tărâmul făgăduinţei şi al Tuturor posibilităţilor imposibile era zguduită de prăbuşirea cămătarilor mai marilor caoboaice autohtoane Lehman Brothers-Sisters, un împăiat roomân Raian cel Chior, pe numele lui de fată. Raian cârmuia marele Imperiu Roomân din castelul său de la Cucureşti, aflat în văzduh ancorat pe un nor din abur de whiskey. În vremea aceea de mari încercări pentru toate triburile guguloiului pământean, la Cucureşti veselia era în toi şi atingea note de dezmăţ.

Marele Sfat de Taină al Împăiatului Raian cel Chior se bucura nevoie mare de creşterea viseteriei, creştere bazată pe consumul sănătos de abureli tribalo-ecaconomice. Nici vorbă de recesiune ca la popoarele învecinate… Această euforie etnobotanică a continuat accelerat şi în anii câteva mii şi 9 si câteva mii şi 10. Împăiatului mai sus amintit nici prin cap şi nici prin dos (avea momente când gândea cu dosul) nu i-a trecut să se gândească în acele minunate vremi, măcar o secundă, la vreun plan serios antirecesiune.

Oc cel Mic, bufonul, rândaşul, paharnicul şi cititorul în stele al împăiatului, conducea Marele Sfat de Taină cu mâna de fier a ţiitoarei împăiatului, distinsa Halena Urdă, cea bălaie ca o bucată de soare în plină noapte polară. Ei doi au aruncat în stânga şi-n dreapta cu zeci şi sute de milioane de eurolei. Nimeni, nici măcar ultimul pălmaş penisar al imperiului roş-galbin-albastru, nu a reacţionat (cu viteza egală cu distanţa supra timp)!!! Dar cui să-i pese? Doar sunt banii din visteria Sfatului…

În schimb, în aceeaşi perioadă de sfârşit al anilor câteva mii şi 8, mediul privată din imperiu (cel neconectat la afaceri clientelare ale Luminăţiei Sale Raian cel Chior, Halena Urdă si Oc cel Mic) se comportă total diferit. Aşa e şi firesc…În joc erau banii unui sistem privată care s-a obişnuit să stea pe propriile picioare frumos pedichiurate. Oamenii din privată au pus la punct strategii coerente pentru a se proteja de unda seismului fifinanciar care urma să lovească şi Roomânia. Au redus drastic cheltuielile prăvăliilor lor, au dat afară trântorii şi lichelele şi au renunţat la clienţii rău-aproape-de loc-platnici.

Sfârşitul episodului pilot.

…

Citiţi şi: Alegeri – Studenție; Dreptate fortuită; Despre planurile lui Gianni Alemanno; Lacul …; Despre personalitate şi parfum de NICHITA;
Ultimul Mitropolit – 41; Colţul frumos; Alexandrina; APE TULBURI – GEAMANTANUL (3); Minuni; Bloggeri, la arme!; Hugo von Hofmannsthal; Tolstoi3bis!;Asomarea răspunderii; Votul imperativ este nul si strict interzis de constitutie; Cafeaua e fierbinte, viata e frumoasa!; Dimineata; Strawberries, cherries and an angel’s kiss in spring

Opulenţă, ce pana mea!

“La Bucureşti se găsesc mai multe maşini şi firme de lux decât în multe oraşe europene bogate. Mă întreabă cum reuşim să fim în rahat cu situaţia economică, să trăim al şaselea trimestru de recesiune şi să fim atât de nonşalanţi ca să etalăm asemenea bogăţie sfidătoare.

Cum s-au făcut averi în România în ultimii 20 de ani? Resursele au fost acaparate de nomenclatura anilor ’70-’80, au avut acces la credite, afaceri, licitaţii numai tipii din sistem. Afacerile au ţinut mai ales de asta şi cârdăşia cu politica. Marile averi s-au făcut prin împroprietărirea câtorva şmecheri aleşi pe sprânceană şi ochi albaştri, cu bucăţi din aşa-zisa industrie ceauşistă. În jurul lor s-a format o vastă clientelă, clanuri, rude, consăteni, slugi, o reţea de interese&cumetrii. Aşa s-a întâmplat că unii, plecând de la zero
, au făcut averi uriaşe peste noapte cu o simplă semnătură, folosind sistemul PCR (pile, relaţii, cunoştinţe). Banii făcuţi aşa uşor, dacă nu-i ai la vedere să te vadă amărăşteanu’ că te-ai ajuns, nu are sens să-i ai. De unde industria de lux atât de prezentă la Bucureşti şi competiţia amarnică între parveniţi: să îşi ridice case care mai de care, să-şi înţolească nevestele şi amantele. Mai nou să le facă mici cadouri în natură – slujbe pe bani publici, fireşte. Damele vor să fie primadone, cot la cot cu domnii-tovi, să apară la teve ca scoase din cutie şi să ne dea lecţii de morală, fireşte.

La noi trebuie să alegi între politică şi afaceri… E ultimul banc care circulă la Bucureşti, dar e prost. N-a râs nimeni până acum auzindu-l. Iar ca ştire e pur şi simplu mincinoasă. Aşa ceva nu se va întâmpla niciodată.”

sursa

Bancul de joi



Putin şi Medvedev stau de vorbă.

−  Trebuie să desfiinţăm fusele astea orare, creează numai probleme, spune Putin nervos.

−  De ce? – întreabă Medvedev.

−  Cum de ce? Păi sun la Beijing să-i felicit de ziua naţională, şi-mi spun ca e mâine, sun la Varşovia să exprim condoleanţe şi-mi spun că avionul încă n-a decolat… Numai probleme!

Bourean pierdut cu Firea

Că avem politicieni de rahat nu mai este o noutate pentru nimeni… Dar că moderatorii încep să se comporte ca şi cum ar fi făcuţi din acelaşi “aluat” poate fi o surpriză, mai ales când unii dintre ei sunt doamne respectabile!

Deputatul PDL Cristian Boureanu (care între noi fie vorba este cun golan cu limbaj trivial), invitat la “Ştirea zilei”, a avut o altercaţie cu moderatoarea Gabriela Vrânceanu Firea chiar în timpul emisiunii.

Cristian Boureanu a început la un moment dat o discuţie aprinsă cu Ludovic Orban, iar când Gabriela Vrânceanu Firea a încercat să-l oprească, acesta i-a reproşat că Orban a ţinut un “speech” de 10 minute.

În acel moment, distinsa doamnă Firea, l-a întrebat pe Boureanul nostru dacă “a mâncat ceva strigat înainte de emisiune“, adăugând “ceva din toaletă“. Boureanu i-a răspuns cu aceeaşi monedă, “ce mâncaţi dumneavoastră în fiecare seară aici“, acuzând-o că a fost părtinitoare şi că el nu a primit timp egal de exprimare.

O parte din dialogul celor doi:

Cristian Boureanu: Dl Orban a vorbit 10 minute şi a tinut un discurs, iar pe mine nu mă lasaţi să vorbesc…
Gabriela Vrânceanu Firea: Dumneavoastră aţi mancat ceva stricat înainte de această emisiune…
C.B.: Am mâncat ceva înainte la dumneavostră…
GVF: La toaletă?
C.B..: Ce mâncaţi dumneavoastră în fiecare seară aici…
GVF: Dar nu vă e jenă…
C.B.: Pai dacă mă întrebaţi aşa de urât…

...

C.B.: Telespectatorii văd că dumneavostră sunteţi părtinatoare şi că nu ne lăsaţi timp egal de exprimare.. D-voastră l-aţi întrebat vreodată pe dl Tăriceanu să vedeti ce a făcut cu 3 miliarde de euro bani pentru investiţii?
GVF: Aveţi febră de vorbiţi aşa? V-aţi luat temperatura înainte?
C.B.: Nu am. Aveţi curajul să daţi timpii de emisie să vedeţi cât aţi fost de părtinitoare?
GVF: Cine v-a spus că sunteţi băiatul cu mucii în freza avea dreptate. Nu sunteti decât băiatul cu mucii în freză?
C.B.: Deci treceţi la atacuri la persoană? Cine vă pune să faceţi asta? Amantul d-voastră?
GVF: Poate să vorbim de amanta d-voastră?
C.B.: Eu v-am vorbit frumos şi dumneavostră mă atacaţi de trei ori pe chestiuni personale în loc să vorbiţi de contractele publice?
GVF: Dumneavostră aţi spus că amantul meu este dl Tăriceanu?
C.B.: Am precizat eu că este vorba de Tăriceanu? ...

...

C.B.: “O să vă dau şi în judecată. Unu, că nu sunt milionar..“
GVF: “Sunteţi deja dat de mine în judecată”
C.B.: “Minţiţi cu o neruşinare… Să vă fie ruşine”
GVF: “Dumneavoastră sunteţi plătit de contribuabili, eu nu sunt plătită de contribuabilii de la PDL”
C.B.: “Dumneavoastră sunteţi plătită din bani furaţi”
GVF:”Încă un proces. V-aţi ales cu vreo trei-patru procese”