Bancul de joi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un tip o abordează pe Elena Udrea:

- Doamnă, dacă v-aş oferi un milion de euro, v-aţi culca cu mine?

- Da, bineînteles!

- Dar daca v-aş oferi cinci euro?

- Vai domnule, dar ce fel de femeie credeţi că sunt?

- Asta am stabilit mai devreme, acum negociam preţul…

…

Ai noştri şi ai lor. Americanii şi nemţii

Octombrie 2010. Ungaria, Kecskemét.

Uzina maghiară a Mercedes-Benz este în plin proces de construcţie. Pierdută de România în favoarea Ungariei în urmă cu doi ani, investiţia în valoare de peste 800 de milioane de euro generează deja locuri de muncă și afaceri în creștere pentru cei implicaţi în procesul de construcţie. În zona infrastructurii, Kecskemét a beneficiat de o infuzie de fonduri de circa 80 de miliarde forinţi (292 milioane euro). Lucrările de construcţie ale fabricii Daimler din Ungaria sunt înaintate și vor permite constructorului auto german să producă componente auto încă din mai 2011, deși finalizarea uzinei este programată pentru 2012. Lucrările de construcție implică numeroase companii maghiare, circa 80% dintre contractori fiind locali. Astfel a fost generată o creştere puternică a tuturor afacerilor din zonă. Daimler are, de asemenea, 17 furnizori de piese auto pe teritoriul Ungariei care au câştigat, conform presei maghiare, sute de milioane de euro în urma contractelor cu producătorul auto. Și în domeniul forței de muncă, Ungaria câștigă enorm în urma acestei investiții. Daimler a angajat deja 700 de persoane dintre care 450 sunt maghiari. Anul viitor recrutarea se va accelera pentru a ajunge la o forță de muncă de 2.200 de persoane. În 2012 numărul total de angajați va ajunge la 2.500.

Octombrie 2010. România, Craiova.

La Craiova, într-o uzină deja construită, dar retehnologizată de americanii de la Ford, producția a demarat în septembrie 2009 cu doar 6.316 unități Ford Transit Connect. Ambasadorul SUA ia partea Ford reclamând că lipsa de investiții în infrastructura din zona fabricii de la Craiova împiedică producătorul american să își ducă la bun sfârșit planul de investiții. În vară, oficialii Ford au anunțat, de altfel, că doresc o modificare a contractului semnat în 2007 cu guvernul României.

România va pierde şi bruma de investitori, care acum regretă eroarea făcută venind aici! Asta pentru că avem un sistem de legi mereu în schimbare, fiscalitate excesivă aplicată heirupist şi preferenţial.

Nemţii de la Mercedes-Benz au vrut să vină la noi dar au fost puşi pe fugă de politicieni tembeli şi hulpavi care sunt interesaţi numai de cât le intră lor în buzunare. La noi, unde nu se poate fura, se refuză contractele.

…

Bancul de joi

Noapte de iarnă, viscol, ger. Un brutar tocmai voia să închidă magazinul, când intră pe usă un client înfrigurat care voia să cumpere un cozonac.

- Aţi venit la fix domnule! Tocmai închideam. Merg şi eu acasă la nevastă şi la copii… Sunteţi însurat, domnule? întreabă brutarul ironic.

- Bineînteles! Dar ce, credeţi că mama m-ar fi trimis la cumpărături pe o vreme ca asta?

…

O gazdă perfectă

E greu, e foarte greu când nu ai cui să-i spui o vorbă! O vorbă ce vine din fundul inimii şi pe care vrei s-o împărtăşeşti. E şi mai greu când ştii că această vorbă a ta poate să înlăture gândul rău persoanei de lângă tine. Simţi o povară, o greutate prea mare care te apasă şi pe care nu te simţi în stare să o cari. Pornirea firească, umană, este să vorbeşti! Să împărtăşeşti gânduri, năzuinţe. Cel care îţi interzice asta este fără suflet. Omul ăsta nu este şi nu va fi niciodată o gazdă perfectă!

…

Regăsire

Era speriat, întorcându-se de unul singur în teritoriul pe care îl părăsise în urmă cu mulţi ani. Îşi jurase să nu revină aici niciodată. Lumina şi mirosul greu îi aminteau de ziua când luase decizia să plece. Zgomote cristaline răsună în aer în timp ce bărbatul merge domol. Privirea îi este aţintită spre locul unde nu trebuie să ajungă. Încă trei paşi! Doi! Unu! Cu vocea gâtuită de emoţie zice pe un ton hotărât: -Unul dublu, te rog! A trecut o veşnicie de când nu am mai savurat un whisky bun!!!

…

Captură rară

În viaţa de zi cu zi vâna animale mici, bineînţeles nu se codea atunci când în cătarea armei se ivea câte un animal mare, solemn şi cu blana frumos lucitoare.

Azi norocul i-a surâs: un superb exemplar a căzut lesne în capcană. Un calm teribil îi ţinea inima pe linia de plutire în timp ce simţurile se zbuciumau lăuntric, clocotind. O întrebare se chinuia să iasă la suprafaţă… S-o vindece şi s-o ţină în captivitate sau s-o elibereze aşa cum etica vânătoreasca îi dicta?

După două ore arma încă fumega.

Viitorul începe mâine

Oricât m-aş ascunde zilele astea, nu am cum să scap de bombardamentul mediatic legat de Legea pensiilor. Involuntar mă gândesc la propria pensionare. Mă uit în jur şi înjur! Văd bătrânei aplecaţi nemeritat de nevoi şi de boală. Eu nu vreau să ajung aşa dar ce optiuni am? Pensia privată? Poate! În România pensiile private facultative sunt privite cu neîncredere şi nu orcine şi le poate permite. Această combinaţie de neîncredere şi lipsă de bani face ca doar 3% din românii activi să aibă pensii facultative. În ţările unde toate oraşele au apă caldă la robinet iar populaţia nu se spală la lighean, la vârsta pensionării cetăţenii au trei surse de venit: pensia de la stat, pensia privată ocupaţională (pilonul 2 de la noi) şi pensia privată facultativă. Aşa se explică prezenţa bătrâneilor simpatici, proaspăt pensionaţi, ce se ţin de mână şi îşi trăiesc a doua tinereţe în România, la munte sau prin Deltă. Pentru că îşi permit!

Noi suntem o ţară cu 5,5 milioane de pensionari şi 4,3 milioane de contribuabili. Un angajat finanţează traiul unui pensionar şi un pic. În Uniunea Europeană, în medie, 4 angajaţi contribuie pentru un singur pensionar. În Romania, în anul 2050, se preconizează ca un angajat va susţine 4 pensionari. Într-un scenariu ceva mai pesimist, se prevede că populaţia totală a României va ajunge la 16 milioane, în aceste condiţii un angajat urmând să susţină 9 pensionari. După 2032 vor intra la pensie generaţiile supradimensionate de „decreţei” născuţi în anii ’67, ’68, generaţii ce insumează peste un milion de oameni.

Dacă cei mai mulţi dintre români vor fi pensionari, cine va mai plăti pensiile?

Căruţa cu proşti

România a ajuns la cel mai mic număr de salariaţi din 2000 încoace, după ce firmele au dat afară câte 30.000 de oameni pe lună în perioada ianuarie 2009- iulie 2010. După creşteri succesive, rata şomajului a început să se stabilizeze în ultimele luni, deşi, teoretic, ar fi trebuit să crească.

Rata şomajului a scăzut uşor în septembrie, până la 7,35% de la 7,39% în august. În prezent există în evidenţele ANOFM un număr de 670.247 de şomeri. Scăderea uşoară a ratei şomajului este un indicator clar al faptului că statul nu a început concedierile în sectorul public, deşi s-a angajat în faţa reprezentanţilor FMI să concedieze 90.000 de bugetari până la finele anului.

Deci grosul concedierilor vin din privat chiar dacă angajatorii se plâng adesea de faptul că legislaţia muncii este rigidă şi că este foarte greu să dai oameni afară. Cum se explică totuşi numărul mare de concedieri din ultimii doi ani? Cifrele privind numărul de concedieri nu intră în contradicţie cu procedurile de concediere. Dacă trebuie să dai afară, vei da afară oameni, pentru că legislaţia nu te împiedică să faci acest lucru. Problema este că legea impune ca, în cazul procedurii de concediere, să se ia în considerare mai întâi criteriile sociale, ceea ce înseamnă că angajatorul se vede uneori nevoit să concedieze angajaţii performanţi şi să-şi pună businessul în pericol.

După cum reiese, privatul găseşte soluţii! Oare când va pune şi statul umărul la această căruţă numită România?