Blogul prost şi textul chior
Azi, frunzărind Blogroll-ul, am ajuns la concluzia că lista aia e inutilă. Sunt linkuri pe care nu le-am accesat aproape niciodată. Recunosc că sunt fooooarte puţine bloguri, din pomelnicul ăla, unde intru zilnic.
Îmbătrânesc, îmi pierd răbdarea şi devin pretenţios! Multe din bloguri nu spun nimic, chiar mă surprinde performanţa unora care tac insistent prin texte lungi, zilnice.
Blogurile care mie îmi plac le citesc zilnic, comentez şi rezonez cu cel ce scrie. Nasol e că au rămas puţine şi din păcate descopăr foarte rar câte unul nou din categoria asta.
Dacă tot am atins subiectul, aş împărţi blogrurile ce mă enervează în următoarele categorii:
- Blogul Youtube. Fiecare articol este un link. Autorul îşi exteriorizează starea de moment prin postări gen: Azi mi-am prins prepuţul în fermoar. Vă las cu Madona-Like a virgin!
- Blogul Copy/Paste. Autorul copiază un articol de pe un site inteligent iar la final scrie cu litere de o schioapă sau uită să pună link către sursă. Ăsta trebuie lăsat fără mouse, măcar să înveţe shortcut-urile de la tastatură.
- Blogul romantic doar de dragul romantismului. Pe ăsta l-aş lăsa o săptămână fară apă şi fără hârtie igienică la budă, să descopere lirismul la curul gol.
- Blogurile “greilor”. De ăştia mi-e milă. Presiunea de a scrie zilnic şi foamea de subiecte îi macină la ficaţi. Mai greţos este că şi-au format o gaşcă de Greuceni ce se pupa în cur, unii pe alţii, fără să recunoască penibilitatea situaţiei. Intru rar la ei, înjur şi plec.
E obositor să vezi în fiecare zi filmuleţe de pe Youtube, articole copiate de la alţii, suferinzi din dragoste şi pulifrici care se cred Zei. De ce naiba refuză unii să moară?!? Literar vorbind!












Si-au spus părerea: