Today, a new star was born!
Azi, la 7:25, s-a născut o stea! 3,2 Kg si 51 cm!
Azi, la 7:25, s-a născut o stea! 3,2 Kg si 51 cm!
Suicide strikes again!
Greşesc eu sau selecţia naturală încă funcţionează?
Trăsei cu urechea. După respiraţia agitată, după murmurul perceptibil, înţelesei că dincolo de uşa întredeschisă a cabinetului se afla cineva. Ce o fi având? Să intru şi să întreb sau să aştept să mă invite înăuntru? Mă uit la ceas şi văd că ajunsesem exact la ora programată. Intru!
-Bună seara! De ce staţi pe întuneric? -întreb mirat.
-Domnule, dumneata ştii cât costă viaţa? -mă întreabă doctorul îngândurat, vădit deranjat din visare.
-Nu ştiu doctore, întreabă şi dumneata un popă! -răspund surprins de întrebarea dânsului.
Paradoxal, cultura colectivă nu este caracteristică popoarelor ieşite recent din comunism. În comunism toate bunurile aparțin societății și toți membrii acesteia se bucură de același statut social și economic. În sinea mea credeam că indivizii formaţi într-o societate egalitaristă, în care nu există proprietate privată și nici clase sociale, au cultura colectivă în sânge, by default. Nu e aşa!
Acum câţiva ani am fost în Olanda la nişte cursuri de perfecţionare. Unul dintre colegii mei olandezi, în fiecare dimineaţă, mă ducea de la hotel la firmă cu maşina. Era toamnă şi era frig altfel sunt sigur că îmi propunea varianta cu bicicleta. Deoarece pleca cu maşina la aceeaşi ora ca în zilele când folosea bicicleta, ajungeam foarte repede. În fiecare zi el parca maşina departe de intrare. În primele zile mi-a fost jenă să întreb dar până la urmă, curiozitatea a învins:
- Am văzut că parcarea este aproape goala când ajungem şi totuşi tu parchezi la distanţă de intrare…
- Noi care ajungem mai devreme avem tot timpul să mergem pâna la Intrare dar cei care ajung mai târziu au toate motivele sa se grabeasca! Ei au mai multă nevoie să găsească locuri de parcare mai aproape de Intrare decat noi! -îmi răspunde el pur şi simplu!
Oare de ce sunt greu de văzut lucrurile evidente?
Într-o seară, pe când apunea soarele, Georgel, stând şi fumînd liniştit lângă iubita sa, în fundul livezii, departe de privirile supărătoare ale vecinilor, era pierdut în gânduri.
Sufletul îi era apăsat de greutatea alegerii unui drum în viaţă. La cei 30 de ani ai săi, proaspăt împliniţi, simţea că a sosit timpul să ia câteva decizii majore:
- O las mai subţirel cu agricultura şi încerc să termin profesionala! Apoi, dacă am suficienţi bani, fac liceul la seral. Cum gagicile fac coadă la studenţi, nu este exclus să mă înscriu la Spiru, la Marketing. Lu’ Marcela nu-i spun nimic! Dacă nu se prinde e perfect! Oricum n-o să mă însor cu proasta asta, de 16 ani, care nici măcar nu are studii superioare… -îşi spune tânarul, privind cu coada ochiului spre iubita sa!
Cei doi îşi dăduseră întâlnire în seara de 1 Decembrie, pentru a sărbători Ziua Naţională a României.
Băiatul a fost la parada militară de la Arcul de triumf, a băut ţuică fiartă, a mâncat fasole cu ciolan şi a jucat Hora Unirii în stradă, cu prietenii săi matoli. La ora stabilită a ajuns la restaurant.
Întreaga zi, fata a trecut prin toate casnele autoimpuse ale Iadului pământesc, numit de unii Salon de înfrumuseţare! Manichiură, pedichiură, epilat, pensat, tratament cosmetic, argilă, (cernoziom), creme, vopsit, coafat, etc. La final s-a uitat mulţumită în oglindă, şi-a arânjat o şuviţă rebelă de păr şi s-a împrospătat cu cel mai bun parfum. După o întârziere de 30 de minute a reuşit să-şi găsesească telefonul în geantă şi să sune la taxi.
În timp ce el aştepta nerebdător în faţa restaurantului, cu buchetul de flori în mână, incredibila, suava şi vaporoasa făptură coboară elegant din taxi.
- Vai iubito, ce cur mişto ai! – exclamă tânărul, mândru de logodnica sa! Ia florile, da’ să ştii că ai întarziat o oră! Ce naiba s-a întâmplat?
Si-au spus părerea: