Trăsei cu urechea. După respiraţia agitată, după murmurul perceptibil, înţelesei că dincolo de uşa întredeschisă a cabinetului se afla cineva. Ce o fi având? Să intru şi să întreb sau să aştept să mă invite înăuntru? Mă uit la ceas şi văd că ajunsesem exact la ora programată. Intru!
-Bună seara! De ce staţi pe întuneric? -întreb mirat.
-Domnule, dumneata ştii cât costă viaţa? -mă întreabă doctorul îngândurat, vădit deranjat din visare.
-Nu ştiu doctore, întreabă şi dumneata un popă! -răspund surprins de întrebarea dânsului.
Advertisement
Like this:
2 bloggers like this post.
Mai nene, ma incuiasi cu asta!
Stai putin sa caut cheia…
Fara gluma acum, ceva nu se pupa(sau nu pricep io…ceea ce se prea poate). Ce sa caute cuvantul “visare’ langa o asa intrebare mai mult decat serioasa?
Omul era ganditor! Zen, as spune…
si este trezit brutal din meditatie.
In cazul asta, raspunsul l-a adus cu picioarele pe pamant…chiar sub pamant!
)
Asta-i baiu’!
Pingback: Cine e “fata rea”,eu sau… ea? « lunapatrata
Hmmm…si cat costa? Ce zice popa?
Nu stim, inca face calcule…
Si ii da cu virgula?
Pai da ca suntem in post…
Pingback: Misiunea « Ioan Usca
Pingback: dau la schimb … « MesterulManole's Weblog
Pingback: Poveste de vis (61) « Teo Negură
Si? Ai ramas surprins d-atunci?