Ai noştri şi ai lor. Americanii şi nemţii

Octombrie 2010. Ungaria, Kecskemét.

Uzina maghiară a Mercedes-Benz este în plin proces de construcţie. Pierdută de România în favoarea Ungariei în urmă cu doi ani, investiţia în valoare de peste 800 de milioane de euro generează deja locuri de muncă și afaceri în creștere pentru cei implicaţi în procesul de construcţie. În zona infrastructurii, Kecskemét a beneficiat de o infuzie de fonduri de circa 80 de miliarde forinţi (292 milioane euro). Lucrările de construcţie ale fabricii Daimler din Ungaria sunt înaintate și vor permite constructorului auto german să producă componente auto încă din mai 2011, deși finalizarea uzinei este programată pentru 2012. Lucrările de construcție implică numeroase companii maghiare, circa 80% dintre contractori fiind locali. Astfel a fost generată o creştere puternică a tuturor afacerilor din zonă. Daimler are, de asemenea, 17 furnizori de piese auto pe teritoriul Ungariei care au câştigat, conform presei maghiare, sute de milioane de euro în urma contractelor cu producătorul auto. Și în domeniul forței de muncă, Ungaria câștigă enorm în urma acestei investiții. Daimler a angajat deja 700 de persoane dintre care 450 sunt maghiari. Anul viitor recrutarea se va accelera pentru a ajunge la o forță de muncă de 2.200 de persoane. În 2012 numărul total de angajați va ajunge la 2.500.

Octombrie 2010. România, Craiova.

La Craiova, într-o uzină deja construită, dar retehnologizată de americanii de la Ford, producția a demarat în septembrie 2009 cu doar 6.316 unități Ford Transit Connect. Ambasadorul SUA ia partea Ford reclamând că lipsa de investiții în infrastructura din zona fabricii de la Craiova împiedică producătorul american să își ducă la bun sfârșit planul de investiții. În vară, oficialii Ford au anunțat, de altfel, că doresc o modificare a contractului semnat în 2007 cu guvernul României.

România va pierde şi bruma de investitori, care acum regretă eroarea făcută venind aici! Asta pentru că avem un sistem de legi mereu în schimbare, fiscalitate excesivă aplicată heirupist şi preferenţial.

Nemţii de la Mercedes-Benz au vrut să vină la noi dar au fost puşi pe fugă de politicieni tembeli şi hulpavi care sunt interesaţi numai de cât le intră lor în buzunare. La noi, unde nu se poate fura, se refuză contractele.

…

Viitorul începe mâine

Oricât m-aş ascunde zilele astea, nu am cum să scap de bombardamentul mediatic legat de Legea pensiilor. Involuntar mă gândesc la propria pensionare. Mă uit în jur şi înjur! Văd bătrânei aplecaţi nemeritat de nevoi şi de boală. Eu nu vreau să ajung aşa dar ce optiuni am? Pensia privată? Poate! În România pensiile private facultative sunt privite cu neîncredere şi nu orcine şi le poate permite. Această combinaţie de neîncredere şi lipsă de bani face ca doar 3% din românii activi să aibă pensii facultative. În ţările unde toate oraşele au apă caldă la robinet iar populaţia nu se spală la lighean, la vârsta pensionării cetăţenii au trei surse de venit: pensia de la stat, pensia privată ocupaţională (pilonul 2 de la noi) şi pensia privată facultativă. Aşa se explică prezenţa bătrâneilor simpatici, proaspăt pensionaţi, ce se ţin de mână şi îşi trăiesc a doua tinereţe în România, la munte sau prin Deltă. Pentru că îşi permit!

Noi suntem o ţară cu 5,5 milioane de pensionari şi 4,3 milioane de contribuabili. Un angajat finanţează traiul unui pensionar şi un pic. În Uniunea Europeană, în medie, 4 angajaţi contribuie pentru un singur pensionar. În Romania, în anul 2050, se preconizează ca un angajat va susţine 4 pensionari. Într-un scenariu ceva mai pesimist, se prevede că populaţia totală a României va ajunge la 16 milioane, în aceste condiţii un angajat urmând să susţină 9 pensionari. După 2032 vor intra la pensie generaţiile supradimensionate de „decreţei” născuţi în anii ’67, ’68, generaţii ce insumează peste un milion de oameni.

Dacă cei mai mulţi dintre români vor fi pensionari, cine va mai plăti pensiile?

Căruţa cu proşti

România a ajuns la cel mai mic număr de salariaţi din 2000 încoace, după ce firmele au dat afară câte 30.000 de oameni pe lună în perioada ianuarie 2009- iulie 2010. După creşteri succesive, rata şomajului a început să se stabilizeze în ultimele luni, deşi, teoretic, ar fi trebuit să crească.

Rata şomajului a scăzut uşor în septembrie, până la 7,35% de la 7,39% în august. În prezent există în evidenţele ANOFM un număr de 670.247 de şomeri. Scăderea uşoară a ratei şomajului este un indicator clar al faptului că statul nu a început concedierile în sectorul public, deşi s-a angajat în faţa reprezentanţilor FMI să concedieze 90.000 de bugetari până la finele anului.

Deci grosul concedierilor vin din privat chiar dacă angajatorii se plâng adesea de faptul că legislaţia muncii este rigidă şi că este foarte greu să dai oameni afară. Cum se explică totuşi numărul mare de concedieri din ultimii doi ani? Cifrele privind numărul de concedieri nu intră în contradicţie cu procedurile de concediere. Dacă trebuie să dai afară, vei da afară oameni, pentru că legislaţia nu te împiedică să faci acest lucru. Problema este că legea impune ca, în cazul procedurii de concediere, să se ia în considerare mai întâi criteriile sociale, ceea ce înseamnă că angajatorul se vede uneori nevoit să concedieze angajaţii performanţi şi să-şi pună businessul în pericol.

După cum reiese, privatul găseşte soluţii! Oare când va pune şi statul umărul la această căruţă numită România?

Datori vânduţi

31 Martie 1989, ora 10:30 – şedinţa Comitetului Politic Executiv, prezidată de Ceauşescu însuşi. Primul punct pe ordinea de zi, în aplauzele tovarăşilor adunaţi – anunţul că România şi-a plătit în integralitate datoria externă. 30 Aprilie 2010, ora 11:00: domnii de la Banca Naţională anunţă printr-un comunicat sec, ce a trecut aproape neobservat, că datoria totală a României este în cuantum de 86.600.000.000 de euro. 86 de miliarde 600 de milioane! Ce am făcut în 20 de ani cu 86.600.000.000 de euro?

Ţara lui Raian Împăiat zis şi Papulă Vodă

A fost odată ca niciodată, că daca n-ar fi ecaconomia încă ar dudui, pe la sfârşitul anilor câteva mii şi 8, când Hamerica-Tărâmul făgăduinţei şi al Tuturor posibilităţilor imposibile era zguduită de prăbuşirea cămătarilor mai marilor caoboaice autohtoane Lehman Brothers-Sisters, un împăiat roomân Raian cel Chior, pe numele lui de fată. Raian cârmuia marele Imperiu Roomân din castelul său de la Cucureşti, aflat în văzduh ancorat pe un nor din abur de whiskey. În vremea aceea de mari încercări pentru toate triburile guguloiului pământean, la Cucureşti veselia era în toi şi atingea note de dezmăţ.

Marele Sfat de Taină al Împăiatului Raian cel Chior se bucura nevoie mare de creşterea viseteriei, creştere bazată pe consumul sănătos de abureli tribalo-ecaconomice. Nici vorbă de recesiune ca la popoarele învecinate… Această euforie etnobotanică a continuat accelerat şi în anii câteva mii şi 9 si câteva mii şi 10. Împăiatului mai sus amintit nici prin cap şi nici prin dos (avea momente când gândea cu dosul) nu i-a trecut să se gândească în acele minunate vremi, măcar o secundă, la vreun plan serios antirecesiune.

Oc cel Mic, bufonul, rândaşul, paharnicul şi cititorul în stele al împăiatului, conducea Marele Sfat de Taină cu mâna de fier a ţiitoarei împăiatului, distinsa Halena Urdă, cea bălaie ca o bucată de soare în plină noapte polară. Ei doi au aruncat în stânga şi-n dreapta cu zeci şi sute de milioane de eurolei. Nimeni, nici măcar ultimul pălmaş penisar al imperiului roş-galbin-albastru, nu a reacţionat (cu viteza egală cu distanţa supra timp)!!! Dar cui să-i pese? Doar sunt banii din visteria Sfatului…

În schimb, în aceeaşi perioadă de sfârşit al anilor câteva mii şi 8, mediul privată din imperiu (cel neconectat la afaceri clientelare ale Luminăţiei Sale Raian cel Chior, Halena Urdă si Oc cel Mic) se comportă total diferit. Aşa e şi firesc…În joc erau banii unui sistem privată care s-a obişnuit să stea pe propriile picioare frumos pedichiurate. Oamenii din privată au pus la punct strategii coerente pentru a se proteja de unda seismului fifinanciar care urma să lovească şi Roomânia. Au redus drastic cheltuielile prăvăliilor lor, au dat afară trântorii şi lichelele şi au renunţat la clienţii rău-aproape-de loc-platnici.

Sfârşitul episodului pilot.

…

Citiţi şi: Alegeri – Studenție; Dreptate fortuită; Despre planurile lui Gianni Alemanno; Lacul …; Despre personalitate şi parfum de NICHITA;
Ultimul Mitropolit – 41; Colţul frumos; Alexandrina; APE TULBURI – GEAMANTANUL (3); Minuni; Bloggeri, la arme!; Hugo von Hofmannsthal; Tolstoi3bis!;Asomarea răspunderii; Votul imperativ este nul si strict interzis de constitutie; Cafeaua e fierbinte, viata e frumoasa!; Dimineata; Strawberries, cherries and an angel’s kiss in spring

Opulenţă, ce pana mea!

“La Bucureşti se găsesc mai multe maşini şi firme de lux decât în multe oraşe europene bogate. Mă întreabă cum reuşim să fim în rahat cu situaţia economică, să trăim al şaselea trimestru de recesiune şi să fim atât de nonşalanţi ca să etalăm asemenea bogăţie sfidătoare.

Cum s-au făcut averi în România în ultimii 20 de ani? Resursele au fost acaparate de nomenclatura anilor ’70-’80, au avut acces la credite, afaceri, licitaţii numai tipii din sistem. Afacerile au ţinut mai ales de asta şi cârdăşia cu politica. Marile averi s-au făcut prin împroprietărirea câtorva şmecheri aleşi pe sprânceană şi ochi albaştri, cu bucăţi din aşa-zisa industrie ceauşistă. În jurul lor s-a format o vastă clientelă, clanuri, rude, consăteni, slugi, o reţea de interese&cumetrii. Aşa s-a întâmplat că unii, plecând de la zero
, au făcut averi uriaşe peste noapte cu o simplă semnătură, folosind sistemul PCR (pile, relaţii, cunoştinţe). Banii făcuţi aşa uşor, dacă nu-i ai la vedere să te vadă amărăşteanu’ că te-ai ajuns, nu are sens să-i ai. De unde industria de lux atât de prezentă la Bucureşti şi competiţia amarnică între parveniţi: să îşi ridice case care mai de care, să-şi înţolească nevestele şi amantele. Mai nou să le facă mici cadouri în natură – slujbe pe bani publici, fireşte. Damele vor să fie primadone, cot la cot cu domnii-tovi, să apară la teve ca scoase din cutie şi să ne dea lecţii de morală, fireşte.

La noi trebuie să alegi între politică şi afaceri… E ultimul banc care circulă la Bucureşti, dar e prost. N-a râs nimeni până acum auzindu-l. Iar ca ştire e pur şi simplu mincinoasă. Aşa ceva nu se va întâmpla niciodată.”

sursa

Demagogie populistă

“Când eşti slab, te poţi arăta puternic doar recunoscându-ţi greşelile şi încercând să le corectezi. Dacă furi banii oamenilor, micşorându-le veniturile şi lovindu-i în impozite, resursele financiare te vor ocoli. Este exact ceea ce noi facem acum. Ne tăiem energic craca de sub picioare şi cu vajnică credinţă revoluţionară îndemnăm la lupta de clasă. Cât despre soluţii alternative am tot vorbit degeaba. Putem economisi, doar fiind deştepţi şi creativi, zeci de miliarde pe an, putem atrage alte zeci de miliarde creând oportunităţi de investiţie.”

“Demagogia populistă propagă azi ideea că putregaiul sistemului financiar trebuie de urgenţă eliminat prin reglementare. Cine poate face asta? Politicienii aleşi în parlamente pe criterii de telegenie şi cu banii sponsorilor? Birocraţiile cancerizate ale statului social? Oameni care nu şi-au asumat niciun risc niciodată, nu au semnat o factură şi nu au plătit un salariu din banii lor? Să fim serioşi! Şi apoi, ce să reglementeze? A controla scurgerea capitalurilor în lumea largă e o idee la fel de creaţă ca şi cea că ai putea legifera circuitul apei în natură. Apoi, de ce să reglementezi când astăzi banii se îndreaptă într-acolo unde climatul pare mai profitabil şi mai stabil. Din pragmatism, pe termen scurt, finanţează de exemplu, capitalismul de stat chinez. Şi astfel, comuniştii stau pe un asemenea sac de bani încât o simplă declaraţie politică lansată ieri la Beijing face ca euro să scoată capul şi să mai ia o gură de aer. Capitalurile se îndreaptă către cei care ştiu să creeze imagine. Cei care se bat ca ţiganii la şatră şi îşi bocesc nenorocirea ca babele, nu au nici cea mai mică şansă.”

sursa

Usturoiul şi tutunul, ard la buzunar românul!

Usturoiul chinezesc adua din Moldova că muşcă din bugetul României! Pe lângă evaziunea cu ţigări, care ar provoca o gaură de un miliard de euro la buget în 2010, ministrul Vlădescu a prezentat şi un alt produs de contrabandă din cauza căruia sângerează vistieria: usturoiul chinezesc adus din Moldova.

“Ne mai confruntăm cu un tip nou de contrabandă: cea cu usturoiul chinezesc. Este adus de regulă din China până în Moldova, ca să nu plătească aici toate taxele. Din Moldova se aduc câte două-trei lădiţe de usturoi de către cărăuşi, aceste lădiţe ajungând la fabricanţii de mezeluri, care apoi le includ în ciclul de producţie”, a spus el. Vlădescu a descris contrabanda cu ţigări într-un mod similar: “Ţigările de contrabandă intră pe toată fâşia cu Moldova. Sunt cărăuşi de baxuri, câte unu-două baxuri. M-aş bucura să fie cu camioanele, pentru că până la urmă camioanele le opreşti”, susţine şeful de la Finanţe, cu precizarea că fenomenul contrabandei cu ţigări implică zeci de mii de oameni care aduc marfa şi milioane de cumpărători din România.

Dacă se vrea… se poate!

“Statul mai are 180 de întreprinderi cu pierderi.

Doar pierderile primelor zece dintre ele sunt de 3,46 miliarde de lei în 2009. Dacă ar fi vândute cu un euro fiecare, s-ar obţine jumătate din tăierile de pensii. În plus, n-ar mai trebui tăiate salariile profesorilor şi doctorilor. De exemplu, pierderile Tarom reprezintă jumătate din salariile tuturor medicilor rezidenţi din România. Mândria costă. E opţiunea ta dacă vrei să ai o companie naţională sau să-ţi fugă doctorii. Tot o opţiune e dacă vrei să cheltuieşti de 2,5 ori mai mult cu plata salariilor poliţiştilor şi jandarmilor decât cheltuieşti cu toţi profesorii şi medicii plătiţi de Ministerul Sănătăţii la un loc. Un jandarm de 25 de ani cu liceul la bază şi care a făcut armata are 1.900 de lei, iar un profesor debutant are 840 de lei, deşi a făcut o facultate. Statul socialist mai funcţionează încă.

Cheltuielile de personal prevăzute în bugetul general consolidat al statului sunt 45,7 miliarde de lei. Bugetul de pensii este de 39,6 miliarde de lei. Reducerea cu 15% înseamnă 5,9 miliarde de lei. Dacă din cei 1,5 milioane de bugetari jumătate se ocupă de plimbatul hârtiilor (i-am exclus pe profesori, doctori, poliţişti, jandarmi, ca de altfel pe toţi cei necesari serviciilor oferite de stat), din aceşti 750.000, 600.000 pot fi cu uşurinţă trimişi să se ocupe cu altceva în domeniul privat.

Statistic asta înseamnă 18,3 miliarde de lei economisiţi. De peste trei ori cât tăierea pensiilor. Nu am mai pus la socoteală celelalte cheltuieli directe prilejuite de existenţa inutilă a acestor oameni în sistem: utilităţi, birotică, logistică, deplasări care, tot statistic vorbind, înseamnă cel puţin o treime din costurile salariale. Revin şi la ideea că birocraţii pot sta şi cu chirie, deci sediile administrative ar putea fi vândute şi reînchiriate. Aşa cum se întâmplă în majoritatea ţărilor civilizate. Ne-ar mai aduce această operaţiune în jur de 20 de miliarde de euro, atât cât am cerşit de la FMI şi UE. Dar nu, noi ne certăm fugărindu-ne de-a valma spre buza prăpastiei. Toţi cred că au ceva de câştigat din brambureala generală.“

sursa

FMI-Financiar Mega Îndatoraţi

România era, la data de 1 aprilie, cel mai mare datornic la FMI după valoarea sumelor datorate, înaintea Ungariei şi a Ucrainei, reiese din ultimul raport financiar al Fondului, publicat luni.

Valoarea datoriei către FMI a României, la 1 aprilie 2010, era de 9,32 miliarde de euro. Ucraina avea de plătit 7,9 mld. euro, dintr-un credit stand-by total de 12,41 mld. euro, iar Ungaria era datoare cu 8,61 miliarde de euro, dintr-un credit stand-by de 11,9 mld. euro. Acordul de împrumut al Ungariei cu FMI expiră în octombrie 2010, iar al Ucrainei în noiembrie 2010.

Valoarea creditului stand-by, acordat României pe doi ani (mai 2009 – mai 2011) este de circa 12,9 miliarde de euro la cursul de atunci), din care mai sunt disponibili, pană la expirarea liniei de credit, 3,58 miliarde de euro.

Raportul FMI precizează că valoarea îndatorării României reprezintă 802% din cota de participare a ţării la contul general de rezerve ale Fondului – cel mai mare procentaj la ora actuală. Următoarele clasate sunt Ungaria şi Letonia, unde valoarea datoriei reprezintă de şapte ori cota de participare, respectiv Islanda şi Ucraina, unde valoarea datoriei reprezintă de peste cinci ori cota de participare.

Să ne aju(s)tăm singuri!

Grecia e cu un picior în groapă. Deficitul public şi datoriile sale împing economia elenă spre faliment. Ţările din zona Euro au datoria, cel puţin morală, să ajute un stat membru aflat în mare dificultate. Prăbuşirea Greciei ar avea repercursiuni extrem de serioase pentru întreaga Europă, îndeosebi pentru România. Partenerii din zona euro au dat năvală să ofere sprijin… politic! Când a venit vorba de bani, pragmatismul a învins. Mesajul a fost clar: Vă ajutăm, dacă va fi nevoie, dar, mai întâi, ajutaţi-vă singuri! Altfel spus, tăiaţi voi serios cheltuielile publice, inclusiv cele cu salariile şi pensiile, şi creşteţi puternic veniturile prin impozite şi taxe, iar dacă ne convingeţi că aţi făcut tot ce depinde de voi, dar nu aţi reuşit să vă redresaţi, vom veni în ajutorul vostru.

Oficialii germani au dat de înţeles că nu se grăbesc să bage mâna în buzunar. Cum vom explica şomerilor germani că indemnizaţiile lor nu vor creşte nici măcar cu o centimă, dacă grecii se pot pensiona la 63 de ani?

Lecţia dată Greciei arată clar că nu poţi să te scalzi liniştit într-o mare de erori la gândul că va veni cineva şi te va salva în caz de înec. Acest lucru ar trebuii să pună pe gânduri nu doar oficialii de la Bucureşti ci şi întreaga populaţie a ţării.

sursa: gândul.info

Criză de strategii

„Niciodată, ministrul Finanţelor nu va scoate România din criză. Poporul român, cetăţeanul român este cel care, sub conducerea şi suportul nostru, va face ca România să iasă din criză“, a declarat ieri ministrul de Finanţe, Sebastian Vladescu, asigurându-i pe români de „suportul maxim“ al guvernanţilor.

Conducere şi suport! Asta ne oferă domnul ministru! Poate chiar de asta avem nevoie… dar pentru mine termenii sunt cam „tari”! După 20 de ani de conducere în sens giratoriu şi de suport aflat în echilibru instabil, aceste cuvinte îmi netzesc circumvoluţiunile şi mă fac sa înjur printre dinţi! Cum aşteptările privitoare la competenţa domniei sale de a gestiona situatia nu sunt prea mari, dezamăgirile vor fi pe măsură…

Tot domnul ministru ne spune că trecem de la o fază de optimism exagerat şi nefundamentat, la o fază de pesimism exagerat! Ba din contră, aş zice eu! Simt o relaxare la toate nivelele, bazată doar pe nişte cifre făcute din condei nu şi pe un echilibru macroeconomic. Chiar dacă practic, pentru cei care au în prezent venituri medii sau mici, viitorul arată mai rău decât prezentul, natura umană îi face să vada viitorul roz, nu portocaliu cum este de fapt.

Suntem o ţară plină de resurse dar complet lipsită de strategie. Avem nevoie disperată de o strategie despre cum reconstruim România ca un stat funcţional, capabil să ofere siguranţă şi protecţie cetăţenilor săi! Jongleriile de moment trebuie înlocuite de strategie pe termen mediu şi lung. Recesiunea din care sperăm să ieşim anul acesta nu se va încheia de la sine şi cu siguranţă nu o vom stopa doar prin voinţa cetăţenească.

Bătrâneţe, haine grele!

Tinerii de astăzi sunt pe cont propriu. Statul nu are cum să le asigure o vârstă a treia decentă, liniştită şi fără griji. Sunt condamnaţi să cheltuiască la bătrâneţe ceea ce economisesc acum. Singura lor soluţie este să strangă cureaua. Această generație, din care şi eu fac parte, a intrat în muncă practic odată cu schimbarea de regim sau imediat după aceea. Am fost, suntem şi vom rămâne cobaii democraţiei şi capitalismului prost înteles şi la fel de prost aplicat. Pentru cei care nu au plecat din țară şi au luat în piept toate neajunsurile tranziției, cu salariile mici, cu inflația și șomajul, nu mai sunt prea multe de facut. Oricâte artificii financiare s-ar face şi oricâte recalculări ale pensiilor nesimţite, fie ele speciale sau nu, piatra de moară ce atârnă de gâtul sistemului de pensii rămâne tot lipsa de competitivitate a economiei, plătită prin salarii de mizerie şi prin contribuţii la pensie, de asemenea. Deficitul de două miliarde de euro, înregistrat anual de fondul de pensii, nu poate fi nici pe departe acoperit prin aceaste măsuri. Viitorul  nu sună deloc bine pentru că sistemele de pensii lucrează cu perioade mari de timp. Sistemului îi trebuie timp iar noi, deşi tineri, nu îl mai avem!

Viennese schnitzel sau poale în brâu

Fie pâinea cât de rea tot mai bun este şniţelul vienez! Dacă tot e România land o choice, compatrioţii noştrii au cheltuit anul trecut aproape 10 milioane de euro pentru nopţile de cazare în Viena. Statistica Asociaţiei Vieneze de Turism îi clasează pe români pe locul 10 în lume, cu 272.000 de nopţi de cazare în Viena, imediat după pieţe importante ca Germania, Austria, Italia, SUA, Marea Britanie, Spania, Franţa, Elveţia şi Rusia. Turiştii români au adus venituri mai mari Vienei decât celelalte ţări din S-E Europei, sau pieţe importante ca Olanda şi tările din nordul Europei. Bănuiesc că doamnea Udrea este tare mândră de performanţa turismului austriac şi efectul său asupra turiştilor români, care au lăsat din ianuarie pana în noiembrie 2009 numai pentru nopţile de cazare peste 8,5 milioane de euro, la care se mai adaugă costurile pentru cele 38.000 de nopţi de cazare din luna decembrie. Si cum turistul român nu se duce la plimbare ca să consume doar apă plată cu lămâie şi salată de sfeclă roşie, sumele lăsate în capitala Austriei sunt simţitor mai mari.

În acest context, la Bucureşti s-a deschis noul birou în România al Oficiului Naţional de Turism al Austriei.

sursa www.zf.ro

O familie norocoasă!

Dormeam liniştit, pe partea dreaptă, visând că am câştigat marele premiu la “6 din 49″. Ding-dong! Ding-dong! Pe jumătate adormit, recunosc sunetul pe care îl scoate telefonul meu când primeşte SMS-uri. Înjur printre dinţi, să n-o trezesc pe nevastă-mea care sforăie fericita în jumătatea ei de pat, şi apuc rapid telefonul. 1 new message!

“Felicitări ! Ai câştigat un televizor Panasonic şi un premiu în bani, în valoare de 2000 de euro. Sună reprezentantul teritorial la 0765.621.135 şi revendică-ţi premiul!”

-Trezeşte-te! Trezeşte-te! Am câştigat! Am câştigat!

-Mai încet Cristi, nu vezi că dorm?

-Am câştigat un televizor şi 2000 mii de euro!

-Ce televizor? Ce euro? Ai înnebunit? Ţi-am zis să nu mai bei vin seara că îti dă aciditate la stomac….

-Nu înţelegi! Am primit un SMS prin care sunt anunţat că am câştigat un teveu şi…

-Da??? Suuuper! O să-l punem lângă al meu…am primit şi eu ieri mesajul ăla! Hai, lasă prostiile şi culcă-te!

Mahmureală de criză (economică)

E, dragii mei, cu ajutorul lui Dumnezeu, am intrat în 2010! Euforia sărbătorilor de iarnă este pe ducă, lăsând în urma ei mahmureală şi buzunare goale. Românii nu s-au dezminţit nici de sărbătorile astea. Au uitat pentru câteva zile situaţia maro în care sunt şi au cheltuit chiar şi banii care nu îi aveau (de la banci).

Cred că e timpul să stăm cu picioarele în apă rece şi cu o compresă pe frunte (face bine la durerea de cap). E timpul să analizăm ce ne poate aduce anul acesta (în care am intrat cu mare vâlvă şi fără un buget de stat aprobat).

Noi, românii, abia acum ne prindem că începe criza. Momentul ăsta ne prinde cum nu se poate mai prost. Preţurile vor exploda şi vom începe să strângem cureaua. Vom vedea oameni fără un loc de muncă, protestând în stradă. Probabil ca în primul semestru din 2010 ne aşteaptă ce este mai rău (falimente) dar este posibil ca în semestrul 2 să atingem fundul gropii. Cum spune o vorbă din bătrâni, ce mă enervează la culme, vom trăi şi vom vedea!

La mulţi ani tuturor celor care poartă numele Sfântului Vasile cel Mare!