Tristeţea Lunii, încă, mă mângâie când dorm
şi mă-ncălzeşte lin cu aripa-i de pluş.
Cât aş dori, nălucă, să nu tresar în somn
când te arăţi sporadic zâmbind din prag de uşi!
Tristeţea Lunii, încă, mă mângâie pe faţă
când tu dispari subit, furând un colţ de vis
lăsând în urmă abur şi stele ce răsfaţă
nefericirea certă a unui dor făţiş.
25 noiembrie 2010, Bucuresti
E greu, e foarte greu când nu ai cui să-i spui o vorbă! O vorbă ce vine din fundul inimii şi pe care vrei s-o împărtăşeşti. E şi mai greu când ştii că această vorbă a ta poate să înlăture gândul rău persoanei de lângă tine. Simţi o povară, o greutate prea mare care te apasă şi pe care nu te simţi în stare să o cari. Pornirea firească, umană, este să vorbeşti! Să împărtăşeşti gânduri, năzuinţe. Cel care îţi interzice asta este fără suflet. Omul ăsta nu este şi nu va fi niciodată o gazdă perfectă!
…
Era speriat, întorcându-se de unul singur în teritoriul pe care îl părăsise în urmă cu mulţi ani. Îşi jurase să nu revină aici niciodată. Lumina şi mirosul greu îi aminteau de ziua când luase decizia să plece. Zgomote cristaline răsună în aer în timp ce bărbatul merge domol. Privirea îi este aţintită spre locul unde nu trebuie să ajungă. Încă trei paşi! Doi! Unu! Cu vocea gâtuită de emoţie zice pe un ton hotărât: -Unul dublu, te rog! A trecut o veşnicie de când nu am mai savurat un whisky bun!!!
…
Am ridicat încet pleoapele. Privirea mea a dat de un chip confuz care făcea un efort intens să priceapă. Un zâmbet întristat şi-nfrânt îi înţepenise în colţurile gurii.
Şi-a dus o mână nervoasă şi subţire spre tâmple:
-Vă rog, fiţi bun şi repetaţi ce aţi spus de vreo două minute încoace, fiindcă nu v-am auzit deloc; am o scleroză a nervului auditiv care-mi dă momente de surzenie completă…
- A, da… ştiţi, vă spuneam despre… Na, c-am uitat complet! Dar… eu cine sunt?
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Călin Hera.
Îi admira braţele frumoase ivite de sub cearceaful alb ca laptele. Prospeţimea aerului ce pătrundea prin fereastra deschisă părea că sporeşte şi mai mult strălucirea obrajilor ei, pe care zbuciumul din timpul nopţii îi făcuse şi mai sensibili la toate atingerile. Frumuseţea fetei părea că-i descoperă tânărului însuşiri ale sufletului necunoscute până atunci. Pierdut în studierea farmecelor care îi mângâiau privirile nesăţioase, tânărul nu pare preocupat de bătăile insistente în uşă. Totuşi, aproape mecanic, îşi strânge hainele şi sare pe geam! De data asta a fost cât pe ce să ma prindă… -gândeşte tânărul în timp ce se imbrăcă din mers!
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Călin Hera.
- Nu prea eşti vorbăreţ!
- Nu prea. Am fost altfel, dar m-am schimbat.
- De cum te-am văzut mi s-a părut că esti un om necăjit.
- De ce?
- Omul mulţumit are altă călcătură, stă altfel la masă, mănâncă altfel, bea altfel, închină paharul altfel.
- Da’ de unde ştii tu?
- De unde stiu! Păi nu te uiţi la nevastă-mea şi la soacră-mea!
- Ai dreptate! Da’ şi dumneata îmi pari că eşti necăjit!
Nu raspunse. Se uită la mâini apoi întoarse capul în partea opusă.
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
Dacă pe lumea asta aproapele te ceartă cu băţul, ce o să facă Dumnezeu pe lumea cealaltă? Dacă cineva îţi scoate un ochi, îi scoţi şi tu un ochi? Ce vrei? Dumnezeu să i-l scoată şi pe celălalt? Vrei să rămână orb? Ar fi nedrept şi rău! Ar fi cum sunt oamenii… Eu cred că nu vrei asta! Eu cred în dreptatea însăşi, în bunătatea însăşi, în izvorul milostiv al tuturor harurilor dumnezeieşti de pe pământ!
- Şedinţa se suspenda! Gardian, scoate deţinutul de aici!
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
Sunt urâtă. Și dacă aș fi numai urâtă, ar fi cum ar mai fi, dar fiindcă de copil am știut că sunt urâtă, am o fire-nchisă, bănuitoare și nesuferită. Oamenii știu că știu că sunt urată, de-aia am și adoptat un comportament nesuferit. Pot să mă schimb! Pot oferi căldură și voluptate cum numai o femeie urâtă știe s-o facă. Pot oferi ofrandă și recunoștință bărbatului care își oprește privirea asupra mea.
Fusese o mirare generală când frumosul se-nsurase cu ea!
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
O liniște rece se lasă odată cu seara. Tânjea după ea de mult timp. Avusese o perioadă de liniște și se simțise minunat! Pe atunci avea impresia că n-ar putea s-o destrame nimic. Se gândea că nici o fericire nu e mai mare decât să descoperi tu ce n-au descoperit alții înaintea ta și să-ți dai seama cât de deștept ești pentru că te poți raporta la deșteptăciunea altora.Vorbe și iar vorbe… Nimic concret! Sunt din ce în ce mai puțini descoperitori adevărați! -gândi el înainte să adoarmă.
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
Un nou curaj și o nouă putere începu să circule în venele mele. Mi se părea că nu-mi mai este nici foame, nici frig și aș fi început să șuier, dacă auzul meu, ocupat cu recunoașterile, n-ar fi avut nevoie de liniște. Trecuse o noapte de groază. Obosit și flămând, încep să cobor pentru a găsi adăpost în dosul unei stânci, sau în fundul unei văgăuni mai apărate de vânt.
Duc mâna la piept și pun sticla cu tărie înapoi la locul ei din buzunar. Zâmbesc și cobor mai departe.
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
Se simțea un bărbat fericit! Zilele treceau în zbor… Împreună cu soția și cei doi copii iși petrecea serile lungi de iarnă în jurul căminului, povestind și ascultând trosneutul buștenilor mari de lemn.
-Nicăieri nu-i mai bine ca acasă și nimeni nu face un ceai mai bun ca soția mea! – zice bărbatul mirosind aroma din cană și privind cu mândrie la familia sa.
Dar lumea lui nu era perfectă…
Sper să-i revină memoria și să plece de unde a venit! – gândește femeia și se uită cu milă la el!
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
Într-o seară cei doi îşi dădură întâlnire la căbănuţă. El este un bărbat tânăr şi prezentabil, inteligent, dar imoral şi stăpâneşte perfect arta disimulării. Ea uimeşte prin frumuseţea şi farmecul fizic la cei aproape 18 ani. Pe măsură ce trece timpul, ecoul clopotului din sat se aude tot mai stins, în timp ce bătăile inimilor celor doi se aud tot mai tare…
Zgomotele pădurii se înteţesc vestind dimineaţa unei zile însorite de vară. El se ridică într-un cot, o sărută pe frunte şi-i şopteşte la ureche:
-Iubito, plec! Nu vreau să întârzii la propria nuntă!
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
La han, negustorul îi oferă de băut călărețului o cupă de rachiu… Tentația e mare… Pe măsură ce bea tânărul iși pierde luciditatea. Trupul și mintea îi sunt invadate de o căldură plăcută care se transformă apoi într-un foc lăuntric.
-Ești căsătorit, tinere domn?-întreabă negustorul.
-Ești curios, hangiule! Da, sunt!-răspunde răstit tânarul!
Amorul propriu îi strigă cu glas tare și pe toate tonurile posibile: Lașule!
A doua zi dimineaţa oamenii au găsit oribila crimă. Toţi din oraş îl învinuiau pe călăreț.
PA scris pentru concursul “24 de ore-intervalul 00-01” organizat de Calin Hera.
Pacea este tulburată de un zgomot cumplit. Speriată, femeia se repede și ia copilul în brațe. Țâșnește pe poteca ce duce spre munte. Alege drumul cel mai anevoios, cel de lânga pârâu crezând că numai zgomotul acestuia poate acoperi plânsul copilului. Este epuizată dar continuă să urce. În sfârșit ajunge în poiană, ascunde copilul într-o gură de peșteră apoi pleacă inapoi spre sat.
Trezită de scâncetul copilului, lupoaica ranită din fundul peșterii se tarăște spre el și incepe să-l lingă matern…
Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
În primavară, pe la ora 12, un geam al casei s-a spart din pricina vântului puternic, iar în acel moment EL a zărit-o pe EA la geam și a rămas încremenit. Din acel moment viața amândurora cunoștea o întorsătură radicală. Din acea clipă EL nu și-o mai putea scoate din minte pe EA ce-i părea mai frumoasă ca o zână, iar EA simțea că în sufletul ei se petrece ceva cu totul diferit, nu putea să-și scoată din minte chipul zărit printre cioburile ferestrei sparte.
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
-Pâna la urmă m-am trezit, mamă! Nu poți să-ți închipui ce coșmar am avut! Se întâmplau nişte lucruri atât de groaznice despre mine ca om, atât de deranjante, scoase din nămolul adâncului meu, încât nu pot să mai adorm. Mi-e frică, mamă! Și rușine… Am greșit. Am gresit!!!
-Îți fac un ceai, dragul mamei! De tei! Îl bei fierbinte și apoi te culci la loc. Lasă că trece! Să mergi mâine la părintele Ilarion! Să te spovedești…
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
Intervalul 9-10.
Nu o să-mi ajungă niciodată! Niciodată nu o să-mi fie suficient… Aş vrea să dureze 24 de ore neîntrerupt. Oare când o să mă satur? Oare când o să zic că îmi este de ajuns? Dacă aş putea să alung cu mâna raza asta de soare ce mă înţeapă insistent în obraz… Dacă aş putea să opresc larma de afară… Daca aş putea să adorm la loc până la 10… Dacă nu aş avea ceas deşteptător… Daca…
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
Intervalul 18-19.
Norocul lovește la întâmplare. Dă și fuge! Niciodată nu lovește în același loc și nu stă să-l prinzi de picior. Îmi dă târcoale. Îl simt. Îl miros. Vino! Vino, ghidușule! Încordează-ți voința buclucașă! Dă-mi o palmă și fă-mă fericit! – avu tânărul un moment de lirism, în timp ce agita frenetic zarurile!
-Șase-șase! Bă Dorele, dă-o dracu de treabă! Ne iei toți bani? Hai! Ultima mână și după aia dispari!
PA scris pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
Intervalul 13-14.
În garsoniera de la etajul 8 domnea o linişte deplină. Arşiţa lunii august intra în voie prin fereastra larg deschisă. Câteva sticle goale stau trântite într-un colţ al camerei. Ceasul de pe noptieră arată ora 12:59. Secundarul îşi urmează impasibil drumul sau… 57,58,59,60. Ţârrrrrrrrr! Tânărul sare din pat, lăsând să se vadă cearceaful ud de transpiraţie.
-Ce dracu!… Doamne ce m-am speriat! S-a făcut ceasu’ 1, începe filmu’!
Dorel ia telecomanda şi porneşte televizorul. Genericul telenovelei apare direct pe ecran. Timp de o oră nu şi-a dezlipit ochii de pe ecran decât în timpul reclamelor.
……………………………………………………………………………………………………………………..
Intervalul 23-24.
Tânărul urmăreşte cu privirea fumul de ţigară cum se ridică şerpuitor De la fereastră agitaţia oraşului aproape că acoperă maneaua de la casetofon. În intersecţia aflată cu 8 etaje mai jos un şofer claxoneaza insistent.
-A ajuns Mişu! Era şi timpu’! Trebuia să fie aici de la 11.
Dupa ce claxonează masina demarează în trombă.
-Nu e el! Da-l dracu! Nu îl mai aştept! E 12. Am terminat un pachet de ţigări…
Dorel apucă nervos tricoul negru cu “Gigolo Italiano 800$” de pe scaun, se îmbracă şi trânteşte uşa în urma lui.
PA-uri scrise pentru concursul “24 de ore” organizat de Calin Hera.
-Pe locul unde se înalţă astăzi monumentul erau cândva flori, iar de jur împrejur morminte. Aici ostaşii îşi îngropau camarazii de luptă. Imediat după război, cimitirul a fost distrus. Totul a fost reconstruit de către o asociaţie anonimă, mulţi ani mai târziu! Pe acel loc a apărut, nu se ştie cum, această piatră. Unii zic că reprezintă un omagiu adus soldaţilor care susţineau PA-ul! Acum, haideţi să vizităm interiorul mânăstirii, zice ghidul grăbit!
Pentru concursul PAfoto, organizat de Calin Hera.
Si-au spus părerea: